ION VARTIC: MISTERIOASA DOAMNĂ „MARIA ANDREESCU, DIRECTOR PR“

De Crăciun 2017 am primit, de la un număr de telefon necunoscut, 0738 XXX XXX, pe mesageria SMS a telefonului, o felicitare semnată „Ghizela Vass“. Ştiam că Ghizela Vass a fost o cunoscută activistă comunistă, dar nu înţelegeam care e sensul asocierii ei cu mine. În săptămînile următoare, am mai primit cîteva asemenea mesaje, semnate cu nume de „foşti“ (activiste sau activişti). A! probabil că devenisem şi eu un „fost“! Unul dintre ele mi-a produs frică de-a binelea: cu mai bine de o săptămînă înainte de lansarea la Librăria Book Corner din Cluj a romanului Supa de la miezul nopţii, activistul sau activista m-a anunţat cu insistenţă că va fi prezent(ă) negreşit la librărie; faptul că cineva, cu atîtea zile înainte, putea fi obsedat de această lansare suna destul de ameninţător. Fără să vreau, am început să îmi imaginez cu ochii minţii că, la urma urmei, profitînd de faptul că Marta Petreu nu vede bine, o nebună sau un nebun ar putea să îi pună piedică la intrare sau să o împingă de-a berbeleacul pe scările întortocheate care duc la etajul librăriei. Aşa că m-am dus la lansare în primul rînd ca să supraveghez ce se întîmplă. (Faptul acesta de altfel l-am spus şi la Poliţie şi a fost înregistrat în dosarul cazului.)

În decursul anului 2018, săptămîni de-a rîndul expeditorul a insistat trimiţîndu-mi mesaje ironice pe teme literare de actualitate, de genul: „Cum vi s-a părut romanul meu Partida de vînătoare? Sper că l-aţi achiziţionat şi citit deja. Se găseşte în reţeaua Humanitas.“; semnat, mereu prin furt de identitate, chiar cu numele autorului cărţii: „Stelian Tănase“. Am priceput ce vrea să spună acest mesaj repetat cu insistenţă zile la rînd: că el sau ea este „vînatul“ viclean pe care eu, ca „vînător“ nepriceput, nu-l pot prinde. Ulterior, trimiţătorul de mesaje s-a deconspirat: era vorba despre o femeie – „Maria“ sau mai exact „Maria Andreescu“, care era „Director PR“ al unui concurs de recenzii literare pentru amatori, organizat de „Agenţia noastră literară“. Din acest moment pînă în 28 ianuarie 2019 ora 17:22:53, dna „Maria Andreescu, Director PR“ nu numai că m-a invitat călduros să particip la concursurile ei de recenzii literare, dar mi-a şi comunicat, pe rînd, diverşii cîştigători ai acestora. De pildă: „Avem bucuria să vă anunţăm numele cîştigătorilor concursului nostru. Aceştia sunt: Mihaela Manolescu din Sibiu şi Daniela Doicescu din Călăraşi. Felicitări! Sărbători fericite! La mulţi ani! Vă aşteptăm şi la concursurile din 2019. Maria Andreescu, Director PR“. O şi vedeam, cu ochii minţii, pe această Maria Andreescu, unduindu-se aferată printre maldărele de plicuri cu recenzii primite din toată ţara, fapt despre care mă anunţa cu promptitudine şi transparenţă; de exemplu: „Deja 87 de eseuri prilejuite de romanul Gabrielei Adameşteanu. Îl aşteptăm şi pe al dvs.“, apoi urma adresa ei e-mail şi, nesmintit, semnătura, „Maria Andreescu, Director PR“ (mesaj recepţionat în 19 nov. 2018, ora 16:28:15). Sau: „Pe adresa noastră au sosit 608 eseuri. Un succes!“. Sau: „Aţi început să scrieţi?“. Căci m-ar aştepta „premii atrăgătoare“. Madama PR era, clar, dusă bine de fantasma stării de a juriza fără încetare, umflată cît un juriu întreg: „Avem bucuria de a vă anunţa numele cîştigătorului concursului nostru. Dl. Nicolae Jivan din Reşiţa“. Dar, obsedată cum e cînd de Marta Petreu, cînd de Gabriela Adameşteanu (pe care, cu prost-gust, referindu-se la Fontana di Trevi, o numeşte „Adamesteanno“), cînd de Stelian Tănase, madama mea proba fără să vrea că suferă de complexul strugurilor acri, căci la alt nivel ar rîvni ea să încoroneze ori să decapiteze. Toate mesajele SMS, de la preacunoscutul de-acum număr 0738 XXX XXX.

La fel de preocupată şi de amabilă, doamna respectivă îmi trimitea, în data de 25 ianuarie 2019, ora 16:42:40, de la numărul de telefon menţionat mai sus, următorul mesaj îmbucurător şi, de ce să nu recunosc, aşteptat de mine: „Avem o veste mare. Pe 1 februarie, reluăm concursurile noastre literare! Maria Andreescu“. Ca nu cumva să uit, mesajul acesta înviorător l-am mai primit încă de 5 ori în zilele următoare. Ultima dată, în 28 ianuarie 2019.

Am savurat din plin acest ultim mesaj referitor la vestea cea mare, întrucît  ştiam deja că pe doamna respectivă o s-o aştepte cîndva, eu speram că în curînd, cu adevărat o „veste bună“: chemarea ei la Poliţia Cluj. Căci „Partida de vînătoare“ se terminase: „vînatul“ trebuia să se prezinte, el însuşi, smerit, la „vînător“. Altfel spus, doamna respectivă a fost obligată să facă o călătorie de anchetă Oradea-Cluj. Brusc, din februarie 2019, cînd mă anunţase că începe noul concurs literar, doamna PR nu mi-a mai dat nici un semn. Ceea ce însemna că madama şi-a schimbat tipul de cititori, trecînd de la cei amatori, de teapa mea, la cei avizaţi – din cadrul Ministerului de Interne.

Maria Andreescu, Director PR m-a tot asigurat că „rezultatele concursului nostru vor fi făcute publice“.

Le fac.

28 iunie 2020, Cluj