Ştefan Manasia

Trastevere boy

R.I.P. TERRA/EARTH/Pămînt

combinezoane metalizate

măşti pentru un atac nuclear

sub ei hăul cît un oraş

mina de lignit pe care Puterea

o transformă în Moarte

 

R.I.P. TERRA/EARTH/Pămînt

tineri plătiţi de chinezi sau de ruşi

miliţii mutante tinerii pastilaţi

rawvegani toarnă găletuşe cu apă

pe hoitul monstrului semiincinerat

tineri mişto îmi aprind flacăra

de sudură în inimă ntimpcepaici

se aprind felinare cu leduri &

cărăbuşii iau la ţintă nefericirea:

 

nucălcanapastampuţită (supermami către superfetiţă)

fragranţe transpornografice chineza furculiţelor

din bucătării doamne octogenare

vorbesc socialism mîngîie cîini

la cascada colonizată de rădăcini

ţigănuşii plonjează în neoantropocen

ei şi egreta fosforescentă

vor supravieţui

 

 

Playground

Două fetiţe obeze în balans

pe căluţii de plastic.

Şi una, şi alta,

cu smartphone în mînă:

le deflorează dar abia

le face să geamă

melosul pop

american

 

 

Pe Someş

Cu puţin noroc, pescarul urcat pe pietroaie

prinde bibanul-soare, ca-n basm.

Cu puţin noroc, peştii s-ar îngropa în ierburi şi mîl,

trecînd toamna ca o erecţie neclară, apoi iarna

cu fulgi de zăpadă ori stearpă.

 

Peste noi Luna, cît un tubercul.

Şi Venus, împunsă-n hîrtia cerată.

La Dojo Musubi, copii aikidoka

ascultă lipiţi de femeia sensei. Mai liniştiţi

ca statuia de bronz a lui Morihei Ueshiba.

 

Cu puţin noroc, te retragi din poem,

înclinîndu-te ceremonios –SAYONARA.

 

 

Sursele obscure

„Fiecare copil trebuie să se autoeduce.” (Otto Frank)

 

Uite o unghie deasupra blocului.

Ce unghie?

Acolo, îi arăt, după colţ.

AAAAA, aia e luna, tati, sau o felie de pepene.

Prea albă, poate o lămîie necoaptă,

comentăm apariţia stranie pentru

o zi de septembrie la prînz.

Sau litera D, spune Estera.

D mare de tipar, la asta nu m-am gîndit,

Domniguez, care l-a … pe Brauner.

Îmi dai voie să folosesc imaginea?

S-o furi!?! La ce-ţi trebuie? e, toată, mirare.

Poate scriu un poem.

AAAA, bine, tata,

şi ne îndreptăm spre cinema Victoria

sporovăind despre sursele obscure

ale poeţilor.

 

 

Another one bites the dust

aşezat pe bordură

copil obez

leagănă-te-n hanoracul

frumos (siglă NASA)

dincolo de retina

blurată de lacrimi

doi puşti plimbă

mingea

peste fileul imaginar

„Dude, şi chiar crezi

că ai IQ atît de mare,

c-o să lucrezi

vreodată la NASA?”

„Bă, pe hanoracul lui scrie

NAŞA, nu NASA, te-ai prins?”

dă asaltul final celălalt:

uite cum expulzează un tip –

cu stima de sine

anihilată – direct pe nava

sinucigaşă pe care o trimite –

înspre Centura Kuiper –

Elon Musk

 

 

Mămicile din Clausenburg

Ce mai faceţi?

Ne deşertificăm.

Voluntara englezoaică dă aport

căţeluşului decerebrat.

Afroamericanul gigantic în cărucior.

Bonele asiatice.

Pornstaruri & influenceri închipuiţi.

Arţarii plantaţi toamna trecută

&arţarii plantaţi acum trei ani.

Monumentele oraşelor înfrăţite,

o infecţie-a retinei, un coşmar pe bani mulţi.

Mămici provocînd bebeluşii să rîdă

în faţa camerei – cînd una cînd alta

le aruncă frunze de catalpa

aurii şi uscate

în cap.

Mămici fumătoare

împingînd indiferente landoul.

Micii fotbalişti

cu picioare de lemn –

evidenţa mutaţiei

la specia care în mileniul trecut

l-a produs

pe George Best.