Kocsis Francisko

1. Desculţ în casă sau pe-afară? Desculţ pe pavajul din jurul piscinei sau prin colbul drumului şi iarba pajiştii? În felul acesta din urmă, cel care grăieşte cu veselie tălpilor, şi vara trecută, îmi place să ies lângă o pădure, unde stau să citesc şi să mă plimb, de cele mai multe ori desculţ, prin iarba aspră a acelei liziere. O fac pentru că-mi aminteşte de copilul care am fost.

2. Niciunul, nu ne-am întrecut pentru premii, ci pentru a ne dovedi îndemânarea şi oarece îndrăzneală. Atunci le aveam, dar a trecut o viaţă de când nu m-am mai aşezat pe o sanie…

3. Nu am aşa ceva, iar împrumut nu obişnuiesc să cer.

4. Ehei, aici ar fi câte ceva de spus… A trece prin oglindă e una, a te privi fugar, ca să nu ieşi cumva mânjit pe stradă e altceva. În felul care presupune şi aducerea judecăţii în ajutor trec mai cu seamă prin oglinda lăuntrică, acolo îmi descopăr chipul adevărat, cel imprimat pe paşaportul dintre lumi. Noroc că nu sunt pictor, pentru că nici un autoportret n-ar semăna cu imaginea de pe buletin.

5. Nu gust farsele, eu nu le fac, dar mici „harţuri“ mi s-au făcut, însă le-am uitat. Acum, dacă mă gândesc, cred că vreo păcăleală de 1 aprilie…

6. Sper să nu fie niciodată. Măcar în timpul vieţilor noastre…