Leo Butnaru

Îndrăznesc să cred că sunt printre cei care, în bună măsură, au intrat în specificul vieţii online. Astfel că azi, după două decenii de colaborare via internet cu prietenii, colegii, editurile, presa, cu lumea, adică, mi-ar fi greu să-mi imaginez cum, în ce condiţii de scriere/transcriere/redactare, publicare, difuzare mi s-ar fi întâmplat cărţile şi antologiile traduse din literatura mai multor ţări, cum aş fi expediat, via poşta, ca pe timpuri, mapele cu cele 1 600 de pagini ale Panoramei poeziei avangardei ruse, sutele de pagini ale Panoramei poeziei avangardei ucrainene, manuscrisele cu poeme, proză, teatru de Hlebnikov, Maiakovski, Ţvetaeva, Mandelştam, Ahmatova, Pasternak, Harms etc., etc., unele din ele în două volume; antologiile Avangarda – jertfa Gulagului, manifestele, dramaturgia avangardei ruse trimise spre Madrid (unde l-am editat în româneşte pe Igor Bahterev), Bucureşti, Iaşi, Cluj, Constanţa, Alba Iulia, Bistriţa, Tel Aviv, apoi cărţile mele apărute în Franţa, Rusia, Germania, Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan, Ucraina, Tatarstan. Bineînţeles, în modul poştal tradiţional, această muncă, această colaborare, aceste eforturi şi rezultate se întâmplau, totuşi, însă într-o amânare rudimentar-ralanti, mai costisitoare (şi ca timp, şi ca bani, şi ca nervi), mai obositoare. Mai ales azi, când şi poştele sunt în carantină! Nu, nu înalţ aici imn de glorie internetului, vieţii online, doar fac o simplă, iminentă şi elocventă, cred, constatare, „impusă“ de epoca în care trăim, muncim.

Viaţa online, alias neuroexistenţa cuprinde, „populează“ tot mai mult sfera publică, deci şi pe cea individuală. Nu mai putem fi sută la sută, dar poate nici cincizeci la cincizeci monade, suficienţi sieşi fiecare în propria-i celulă „personalizatoare“.

Prin urmare, precum spuneam, cred că sunt dintre cei care înţeleg şi încearcă să se edifice mai plenar despre cvasimiraculoasa, s-ar putea crede, creativitate a programatorilor, cyberinventatorilor, specialiştilor, entuziaştilor, unii, la începuturi, consideraţi nişte marginali, ce au făcut atât de mult/multe, pentru care în lumea reală ar fi fost necesare sute de ani. Se dezvoltă în continuare imensa, infinita Reţea Informaţională, ca un fel de sistem nervos al noosferei, concomitent oferindu-i acesteia infinite prelungiri în univers. E, poate, un început de joncţiune cu „sistemele nervoase“ ale altor planete, al însuşi Universului. A crescut multiplu randamentul… vital, existenţial, creativ al omului/omenirii. S-a extins gradul de libertate, prin care sunt depăşite stavilele statale de orice ordin, sunt înfruntate vămile, evitate ingerinţele şi agresiunile cenzurii. Iar în ce te priveşte pe dumneata, ca individ, ca om, ca scriitor, ca cititor în noua stare de fapt/fapte mondializată, universalizată, depinde cum îţi organizezi, cum îţi „administrezi“, altfel spus cum îţi trăieşti această viaţă online care, avem motive să presupunem, deocamdată e ceva in nuce, un început de declanşare a altor energii şi forme a lor tot mai efervescente, nemaicunoscute până azi, ducând într-o nouă eră neuroumană, neurocosmică, de transformare a mentalităţilor, universului spiritual. Suntem în pragul unei noi epoci, specificul căreia ar fi concreşterea conştiinţei omului cu cosmosul/universul, a tehnicii cu ţesuturile organice, întru apariţia roboţilor cugetători; epoca „reciclării“ şi reorientării atomilor şi cuantelor în câmpuri fizice conducătoare de semnificaţii, toate astea accelerând mult procesele de elaborare şi emisie a cugetului, conştiinţei, creativităţii umane. Adică, deja am exista nu doar în post-istorie, ci şi în ceva… post-realitate. Astfel că, într-o anumită măsură, omenirea ar trăi (şi) în virtualitate. Omul şi-a depăşit condiţia de cosmonaut, devenind şi virtuonaut. (Nu vă încearcă senzaţia că virtualitatea ar fi ca şi cum, concomitent, interioritate, dar şi exterioritate… cosmică?! Ceva de dincolo de… infinit…) Suprarealitatea „de cândva“ devine virtualitatea de astăzi, de mâine, cu totul altfel de viaţă şi de acţiune. Este epoca „dispariţiei“ distanţelor, ţărmurilor, mărginirilor, îngrădirilor. Implicit, e o stare de citire şi înţelegere oarecum altfel a titlului cărţii de poeme a lui Boris Pasternak Peste bariere. Această stare parcă nu s-ar deosebi (deocamdată) radical de lumea obişnuită, perceptibilă, însă deja presupune alte legităţi, necunoscute „lumii clasice“ de ieri. Ori, mai bine zis, ne oferă posibilitatea de-a opta pentru ele. Legităţi cărora „ne supunem“ conştient sau pe care le lăsăm în subconştient, ele ducându-ne chiar spre viaţa online, virtuală. Pe care unii o consideră aproape ideală, alţii, din contra, o cred catastrofală. Oricum, viaţa online e autentică în context şi interrelaţionări psihofizice; e controlabilă şi posibil de dirijat. (Deocamdată?… Încă nu se ştie…)

Cu toate ale sale, cunoscute şi necunoscute, „pipăibile“ şi presupuse, internetul versus existenţa online reprezintă o inimaginabilă complexitate de factori reali-virtuali coagulanţi, care provoacă entuziasme, încuviinţări, dar şi critici, argumentele şi contraargumentele situându-se între oarece competenţă şi naivitate recalcitrantă.

Dar care ar trebui să fie poziţia, atitudinea scriitorului în această epocă de viaţă online (neuroumană, neurocosmică) pe mult timp de azi înainte, chiar pentru totdeauna? Astăzi, creaţia sa nici nu ar exista, parcă, dacă nu ar apărea în internet – fapt… real într-un spaţiu… virtual! De aici înainte, prezenţa scriitorului în internet va fi… obligatorie (precum, cândva, serviciul militar, inclusiv în cazul hoplitului Socrate…).

De aici încolo, un lucru se limpezeşte tot mai mult: precum spaţiul şi timpul, informaţia e o categorie general-universală. Iar literatura, grosso modo vorbind, ţine de entropie, în multiplele sale forme de informaţie ce ajung(e) la noi inclusiv ca inducţie (şi intuiţie, şi… seducţie; şi inspiraţie, bineînţeles!) estetică şi senzitivă. Iar cronospaţialitatea „bântuită“ de entropie/semnificaţii, adică şi de literatură, este apanajul sui generis al internetului, deci şi al vieţii online ca stare de universalitate. Pentru că deja internetul „a umblat“ şi „umblă“ serios la filosofia umană existenţială (şi de… creaţie). Cele ce apar astăzi formulate în chestionare şi răspunsuri despre relaţia om-internet, om-vieţuitor-online peste un timp vor deveni capitole de riguroasă ţinută academică în celebre tratate filosofice…. hyper-virtuale. Despre epoca unor energii sau forme a acestora tot mai efervescente; despre neuroumanitate, neurocosmicitate, despre transformarea mentalităţilor, universului spiritual în general.