In memoriam Radu Călin Cristea

Radu Călin Cristea (30 aprilie 1955, Ineu, Jud. Arad – 17 octombrie 2020, Bucureşti). A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1978). Poet, critic literar, jurnalist. Debut absolut în 1973, în revista timişoreană Orizont; debut editorial cu volumul Emil Botta sau Despre frontierele inocenţei (Editura Albatros, 1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Alte volume: Literaturile Bucureştiului sau despre memoria fără amintiri, Editura Semne, 2009;  Luntre şi punte, 12 conversaţii despre tranziţie, Editura Paralela 45, 2010; Împăratul cu şapcă, Regimul Băsescu şi elitele sale, Editura Rao, 2017. A fost redactor la Europa Liberă (1990-2002), directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, director interimar al TVR.

L-am cunoscut la Cenaclul de Luni, pe vremea cînd şi el, şi eu, eram studenţi, iar el, pe cît de fermecător în haina lui de catifea albastră, pe atîta de ambiţios şi plin de planuri literare măreţe. Nu l-am mai văzut decît o singură dată, la începutul anilor 2000. O luase şi el, ca alţi cîţiva optzecişti, pe o cale intelectuală plină de pericole, căci punea în discuţie probleme şi, de asemenea, principii politice, aşa că şi-a atras multe duşmănii.

Am mai pierdut un optzecist, unul din grupul iniţial, pentru că la început puţini am fost, şi pe parcurs mulţi am devenit. Să îi fie ţărîna uşoară. (M.P.)