Constantin-Andrei Pătrăucean

omul asimptomatic faţă de artă

 

E a şaptesprezecea oară când scriu versul ăsta

mă furişez în spatele casei

caut jurnalul din copilărie de unde să iau un vers de început

a fost un moment în care am ieşit la joacă pentru ultima oară

nu mi-l amintesc exact, parcă eram în verde

şi plângeam că n-am primit creioane colorate

era vară dar sufla un vânt rece

am dat manuscrisul de la saragosa la o parte

dedesubt era carneţelul meu murdar de lut

era cusut cu rădăcini de copac

şi ieşeau nişte gheare ciudate din el

am auzit un ţipăt iarba s-a vestejit

coloane înălţate până la cer

aburi şi corbi dezorientaţi

 

m-am aşezat şi cineva mă striga din gură de şarpe

arde satul şi vecinii se lovesc în dreapta şi în stânga

M-au uitat în spatele casei căutând un vers fără început.

 

 

am visat asta în nopţile de iarnă când tata întârzia

 

Cerşetorul mi-a tăiat un deget

i-am furat banii mi-am luat o bere

jumătate de pâine şi o seringă

din două în două minute ambulanţa striga

am încremenit la marginea pragului

mi-am amintit de groapa din curtea casei

şi am îngenuncheat pe coji de nucă

am visat despre trenuri deraiate

copii căzând în gol şi liniştea apelor primordiale

eram pictor şi îmi făceam portretul doar cu patru degete

am pus trei ochi şi două sprâncene

să văd mai bine în mine

mă întrebau ce sens are toată poezia asta

dacă un cerşetor mi-a tăiat un deget

şi eu i-am furat banii şi mi-am luat bere, pâine şi o seringă.

 

 

despre un om căruia i s-au furat însuşirile

 

într-o zi voi îngropa câinele de viu

şi mă voi culca lângă el să aud urlete din pământ.

bunicul a plecat în preajma Crăciunului

purta ciorapi de lână şi nu ştiu dacă era fericit

plângeam la geam

nu pricepeam de ce nu stă bunicul în picioare

au venit şi i-au pus pantofi cu talpă tare

dar afară ningea şi mă gândeam

de ce îl bagă sub pământul stropit cu vin;

seara în fundul cimitirului o bătrână râdea

eu mi-am scăpat căciula în noroi

şi vedeam aburi ieşind din toate grămezile de lut.

mi-e frig la picioare

mi-e tare frig la picioare

vreau să mă bucur cu oamenii mari de sărbători

dar vântul a stins ultimul ecou.

Era frig şi mi-am pus căciula cu noroi pe cap

Bătrâna uda cu vin roşu nişte flori pline de zăpadă şi plângea

Un murmur ajungea până acolo:

„unde eşti?“  „vino în casă!“ „nu-i bine să ieşi noaptea singur.“

mi-am găsit o lopăţică în buzunar

din jucăriile pe care mi le-am dorit de ziua mea

mă jucam în lutul aburind

n-aveam găletuşa de făcut castele din lut

şi am săpat mai adânc.

A sunat deodată a gol

Am dat într-un lemn lăcuit de meşteri din sat

Pe urmele unde un ciocan bătuse cu sete

Un cui amar şi încovoiat

Bunicul voia sa vina acasă dar cineva îi bătuse cuie în pat

Ce oameni nepricepuţi.

Am găsit patru colţuri

lopăţica s-a rupt şi nu mi-am dat seama

că am coborât prea mult în pământul cleios

în  sus uitându-mă era întuneric dar luminau doi ochi

Credeam că e o pisică

Plângea stins şi mi-am dat seama că e bătrâna.

m-am uitat la patul bunicului şi se plimbau pe el nişte chestii înfometate

am pus urechea pe lemnul rece

şi a căzut un bulgăre de pământ peste mine

încă unul

şi apoi unul mai mare.

Am văzut un om care îşi îngropa câinele de viu

şi scotea urlete din pământ.

Bunicul iubea animalele

 

am uitat unde mi-e casa

ploua cu bulgări de lut peste mine

şi bătrâna avea o sticlă de vin cu care m-a stropit

m-am gândit că mă bate mama că mi-a murdărit căciula deja murdară.

printr-un ochi de lumină o zăream pe mama plângând

după ce a trecut iarna credeam că îmi vor cânta copiii la mulţi ani ca anul trecut.

Au cântat ceva despre o pomenire

şi de atunci n-am mai auzit nimic.

Bunicul încă plânge că îi este frig la picioare

eu nu îl pot vedea

dar mi-am dat jos căciula  şi i-am învelit picioarele

aşa am petrecut atunci Crăciunul

 

 

o maşină interesantă la hanul lui mânjoală

 

farurile băteau strâmb

nişte oameni aduceau răşini

şi le întindeau pe drum

şobolani înfometaţi semănând a oameni

mâncau frunze albastre

câmpuri întregi de oase acoperite cu celofan

farurile băteau strâmb

se vedeau umbre ciudate

iar mi-au crescut dioptriile

copilul plânge pe bancheta din spate

şi se învârte în cercuri

nişte molii îl mănâncă

m-am îndrăgostit

ce iepuraş drăguţ

nu ştiu dacă vom scăpa.