BIANCA VIŞAN

Bianca Vişan, n.1985. Locuieşte în Piteşti. Absolventă a facultăţilor de Filosofie (2008) şi Ştiinţele Educaţiei (2014). Activitate redacţională la editurile Paralela 45 (redactor), Cartea Românească (redactor-şef) şi Cartea Românească Educaţional (director editorial). Debut revuistic în „Familia“ (2018).

 

un om normal

întâi observă o umflătură

vă creşte o măsea acolo, îi spuse dentistul, haideţi să facem o radiografie

se pare că aveţi astfel de măsele în cerul gurii, sub limbă, aproape că vor creşte şi pe obraji

în fiecare zi de la blestemata primă erupţie, o nouă măsea îşi făcea loc în gura lui

sunt un om absolut normal, îşi repeta dimineaţa în oglindă, pipăind apoi cu limba noile bucăţi de os ce-i spulberaseră gingiile

am 100 de dinţi, îi spăl de două ori pe zi cu o pastă din argilă, lei de cocos şi sare de mare

deşi era invitat în mai multe oraşe din ţară pentru diverse analize şi cercetări, refuza politicos orice propunere de intervenţie chirurgicală

în curând nu mai reuşi să-şi numere dinţii, iar într-o noapte îl trezi o durere sfâşietoare

în palma dreaptă

oasele astea au început să-mi crească în palme şi tălpi,

uite cum răsar, ca pietrele de mormânt

trupul meu dominat de o armată de oase mici şi încăpăţânate –

3000 de dinţi ce vor să mestece

sunt un om normal, îşi repetă, în timp ce îl duceau pe targă la urgenţe

orice om normal are măsele în inimă şi în creier,

spuse şi doctorul, privind radiografiile

 

 

cel mai frumos cuvânt

unele cuvinte sunt precum ceştile de cafea, au

mici tortiţe în care să-ţi strecori degetele

le apuci cu grijă şi bei din ele sensuri aburinde

amare, negre

alte cuvinte sunt ca nişte sfere alunecoase

încerci să le prinzi şi îţi scapă, se izbesc de pământ

şi ricoşează unde nici nu te aştepţi

dar cele mai multe cuvinte sunt ca nişte mici cârje

în care oamenii se sprijină, numai bune de scos ochii

da, dar eu mai ştiu un fel de cuvinte,

eu am văzut un cuvânt care arăta

ca o piatră verde şlefuită, era

atât de frumos şi îmi vedeam faţa

în el, cum mi-o văd în balta din grădină,

era cel mai frumos cuvânt pe care l-am văzut vreodată

îmi vine să plâng

îmi vine să plâng, iartă-mă,

l-am ascuns, apoi nu m-am putut abţine

şi l-am înghiţit

de atunci nu am mai văzut unul ca el

lumea e atât de săracă din cauza mea

cum am putut fi atât de lacom

să înghit cel mai frumos cuvânt care a existat vreodată

înainte ca oricine altcineva să-l vadă

 

 

reîncredere în medicina modernă

aici este salonul special de care v-am vorbit mai înainte

după cum vedeţi, avem doi pacienţi acum

pe cel din dreapta l-au operat de apendicită, cel puţin aşa crede el

ştiţi, doctorul l-a tăiat sub anestezie generală, apoi l-a cusut la loc

fără să-i facă nimic

când s-a trezit i-au spus că operaţia a fost un succes

el şi-a văzut cusătura şi nu l-a mai durut nimic de atunci

analizele au ieşit perfect, nici vorbă de complicaţii

mâine dimineaţă îl lăsăm să plece

incredibil, nu sunteţi puţin inconştienţi să faceţi asta

analizele sunt perfecte, nu are febră, nu-l doare nimic

bun, şi cu cel din stânga ce s-a întâmplat

aici povestea e şi mai interesantă, ştiţi,

pacientul suferea de cancer la ficat în stadiul doi,

doctorul l-a tăiat şi l-a cusut înapoi imediat

când s-a trezit i-a spus că totul a fost foarte bine şi că

s-a curăţat tot de acolo, că nu e nevoie de chimioterapie

doamne, dumnezeule

şi la câteva ore i s-au făcut analizele,

nici urmă de cancer, i-au adus flori, i-au

chemat familia, au sărbătorit

lui îi dăm voie acasă poimâine, vrem să-i mai facem nişte teste

unde este domnul doctor acum

în urma succesului extraordinar avut încă de anul trecut

cu astfel de cazuri, este chemat la tot felul de conferinţe

chiar s-a realizat un documentar despre el

toate operaţiile sunt filmate, cu tot cu mărturiile pacienţilor dinainte

şi de după operaţii

iar în camera aceasta ce este

desigur, mergem şi acolo

să nu vă speriaţi, totuşi, să ştiţi că avem aprobare de la

minister

deschideţi uşa

doamne, dumnezeule, ce este aici

aici îi spălăm pe creier pe cei care au fost operaţi

anul trecut şi care au văzut documentarul

e singura lor şansă la o viaţă normală

ce tot spuneţi acolo

ştiţi, avem aprobare de la minister

cei care au văzut documentarul şi-au dat

seama că au fost păcăliţi şi s-au îmbolnăvit la loc

nu funcţionează hipnoza la ei, deocamdată nu ştim de ce

se lucrează intens la un program de reîncredere

în medicina modernă

ce tot spuneţi acolo, sunteţi nebuni

la acest birou avem toată arhiva, totul este legal, doamnă

pacienţii şi-au dat acordul pentru a fi spălaţi pe creier

cum dracu’ îi spălaţi pe creier, de ce sunt toţi bandajaţi la cap

li se crapă capetele şi cu un furtun le turnăm apă călduţă pe creiere

tot procedeul este filmat, iar la final li se dă să vadă procedura

doamne, dumnezeule, sunteţi nebuni de-a dreptul

altfel nu ne cred, doamnă, nu ne mai cred

 

 

atelier

ai avut vreodată senzaţia că se deschide o uşă în realitatea compactă a ta, familiară, cuminte, domestică, plină de absurdităţi, la fel de familiare, cuminţi, domestice

că uşa asta are o formă obişnuită de uşă, cu un toc şi un prag, doar că ea se deschide undeva în tavanul realităţii tale şi te forţează să te uiţi în sus

şi că prin ea cineva întinde o mână

albastră