versete gnostice de ŞTEFAN BOLEA

I

altcineva te priveşte din oglinda de miez de noapte

când ajungi la răscrucea cu două fundături

îmbălsămat în blestem abjuri de la rugăciune

intri în cuptor cu aripile smulse

şi te trezeşti când şerpii ţi se cuibăresc în păr

 

 

II

atâtea minciuni putrezind sub adevăruri

atâtea măşti ascund doar măşti

dincolo de voal statuia tremură

eşti moartea sau Dumnezeu?

 

 

III

ce soi de plante cresc aici?

am cultivat un lan de şerpi

 

 

IV

sunt omul ce locuieşte dincolo de oglindă

într-un regat fără egali, într-un iad fără draci

într-un castel fără servitori, un deşert fără pustnici, o grădină fără şerpi

în pivniţă, în cuşcă

ard şi ţip

dar nu mă vezi

te vezi numai pe tine

 

rupe-ţi cămaşa de forţă, Isuse şi sparge oglinda cu pleoapele

 

 

V

când corbii trec razant pe lângă coarnele tale

şi ochii săgetaţi de soare fierb până-ţi pleznesc

aminteşte-ţi că funia pe care Dumnezeu ţi-a întins-o

e scara pe care ajungi cu gâtul frânt în cer

 

 

VI

într-o cameră cineva îmi străpunge ochii cu andreaua

în alta cineva îmi smulge inima cu un cleşte

într-o alta cineva mă eviscerează cu un soi de iatagan

în camera de alături altcineva mă scopeşte cu un ciocan

la etaj capul meu retezat decorează maiestuos masa

nu-mi dau seama unde sunt pentru că nu e casa mea

 

 

moartea tinereţii

înţelepciune = excreţie

confort = abdicare

seninătate = eşti senil

bunăstare = apatia unui şarpe bine hrănit

spirit = votează dăncilă. apoi trump. apoi iar dăncilă.

experienţă = armata de cadavre te salută

nostalgie = epoca de aur a lui iliescu

viaţa mea a fost = misterul transformării din Dumnezeu în lucru

viaţa eternă = putrefacţia surâsului

 

 

fâlfâitul aripilor nebuniei

nu zeul popilor şi filosofilor

zeul ermetic al vrăjitoarelor

nu zeul regilor şi soldaţilor

zeul furtunii şi al cutremurului

nu zeul bancherilor

nu zeul politicienilor

nu zeul sobru al raţiunii

zeul cactusului

zeul vinului

zeul vântului

flacăra crepusculară a nebuniei

 

 

agorafobie

trecând prin oraş străbaţi un golf plin de rechini

la job pândesc de sub birouri şase-şapte crocodili

în autobus s-a strecurat o panteră când s-au închis uşile

la mall sclipirea aurului se reflectă în incisivii hienelor

iar când ajungi acasă îţi descoperi sastisit cadavrul

 

 

nervi de primăvară

ţipete
claxoane
acceleraţie
păr despletit
isterie
muşchi
râsete cu trei tonuri mai sus
tocuri care te scrijelesc pe craniu
drujbe, percutoare, pretutindeni scări
soare obscen, tentacular
la fiecare trecere de pietoni un pluton de sperietoare
te seceră cu privirea
înţeleg că toată natura tresaltă după futai şi dominare
dar de ce trebuie să încolţească sămânţa? de ce n-a putrezit?
vreau linişte sepulcrală, beznă şi vânt — să crape pietrele de ger din aprilie până-n august