ALICE VALERIA MICU: APROAPE LĂMPI

Pe George Vulturescu îl ştim din postura de ocrotitor al poeţilor şi al poeziei, răscolind cu un „Ochi Orb şi unul Teafăr“ sensuri noi ale creaţiei. Poet al Nordului şi al orbirii, el revine cu Maladiile lămpilor, volum apărut anul acesta la editura Tracus Arte în aria semantică ce l-a consacrat, aceea a creaţiei poetice ridicate, alături de motivul amintit, al ochiului orb, pe câteva coordonate recurente, specifice zonei geografice natale. Aşa, de pildă, revin adesea în poemele sale cuţitul, lupul, lutul, dialogul cu moartea văzută fără solemnitate. În poemul Pajura oarbă din volumul Orb prin Nord, autorul rostea sentenţios „Sufletele, în Nord, nu se pot elibera/decât prin fulgerul cuţitului“. Volumul de faţă se deschide cu o artă poetică: – Poemul de la ora trei noaptea, ce dă şi titlul primului grupaj. E aici un cumul al obsesiilor poetice ale autorului ce continuă firul: „tu ştii că în Nord răufăcătorii nu vin cu lămpi/ci la lumina jăraticului din lama cuţitului“; „literele sunt lut moale/până nu le arzi în cuptoarele orei trei/din noapte“; „cel care rătăceşte merge către el însuşi/cel care moare în noapte se vede pe sine/Moartea îi face loc poemului de la ora trei/din noapte/ea recunoaşte în el literele de pământ/ea recunoaşte în ele pământul mormântului tău/numai cu ochii poemului poţi privi moartea“; „lupii urlă la lună/buha ţivleşte pe case“; „Poemul de la ora trei noaptea/stă la masă cu viii şi cu morţii“.

Poezia lui George Vulturescu traversează prin istoria literaturii universale, de la peruvianul Vallejo, la Nerval şi străzile Parisului, până la Sylvia Plath şi Rainer Maria Rilke, Apollinaire, Langston Hughes, James Joyce, Eminescu, Kafka, Borges, Mallarmé, Novalis etc. Personajele consacrate nu lipsesc din relaţia dramatică a acestui autor cu poezia – Ulise, Buck Mulligan, Bloom, în poemul Ulise plătindu-şi călătoria în bancnote cu chipul lui Brâncuşi, o metabolizare locală a binecunoscutului roman al lui Joyce: „mă ofer să plătesc în locul lui/cu bancnote pe care e chipul lui Brâncuşi/plecat de mult din oraş“. Referinţele biblice abundă, ca de ficare dată, construind mereu punţi ori plase de siguranţă, căutând întrebările potrivite pentru răspunsurile încă nedesluşite pe de-a-ntregul de omenire şi pentru care poezia poate fi calea. „Spirala este o mare libertate: ea împrumută/invizibilul direct de la Dumnezeu“; „nu voi minţi nici că ochiul meu e o picătură/în care înoată Dumnezeu“; „O, Doamne, nu-mi spune că poemul /e scândura plutei/ultima din care poţi să muşti!“. E aici o asumare indirectă a filiaţiei divine, nu mai puţin orgolioasă : „Asta citesc la Maistre Eckhart: «ochiul meu şi ochiul lui Dumnezeu sunt/un singur ochi şi o singură privire//» Şi când închid ochii mei sub pleoapele morţii/ ce vede Dumnezeu împreună cu mine?/ şi ce văd literele în acelaşi timp cu mine?“ (Un singur ochi şi o singură privire).

Lui George Vulturescu îi plac la nebunie sentinţele. Revin din nou la antologia Orb prin Nord, apărută la Paralele 45 în 2009, ce reuneşte poeme din perioada 1996-2007: „scrisul vede cum mori…“ spunea el în poemul omonim. Iată ce găsim în cel de-al doilea grupaj al volumului, intitulat Discret, precum cineva chemat la morgă să identifice un cadavru: „Poate că frigul nu vine de la poeţii care rătăcesc în ceaţă,/cum nici moartea nu vine de la cei morţi“ (Suntem aproape lămpi). Autorul pune adesea pe seama personajelor sale astfel de replici şi astfel transferă gravitatea rostirii unui spaţiu teatral: „Suntem aproape lămpi, strigă Ion, de când tot /mergem prin ceaţă…“ sau „Deasupra mea cântă un Muzician mai Mare decât/Mine. Îi aud cuvintele cum se prefac în ţurţuri…“; „Ceaţa din seara asta miroase a bandaje de pe răni“; „Poate că ne-a schimbat cineva în cârtiţe“. Avid mânuitor de metafore, de imagini mustind de voluptatea rostirii, autorul e un discret narator al poveştii din poemul Suntem aproape lămpi, titlu mai puternic decât cel al volumului: „E frig în Provincie când cauţi o tavernă/ pe străzi, într-un oraş de pe Someş/ unde doar erotismul din uguitul porumbeilor/ îndeamnă la viaţă“.