CIORAN ÎN JAPONIA. CIPRIAN VĂLCAN ÎN DIALOG CU KO IWATSU

Ko Iwatsu s-a născut la Tondabayashi (Osaka) în 1975. Profesor la Universitatea din Kanazawa, Japonia. A susţinut în 2007, la Universitatea Sorbona din Paris, teza de doctorat în literatură comparată: Mythes, roman, imaginaire de l’eau: Fukunaga Takehiko et la littérature française (coordonator Pierre Brunel). Articolul său, Insula morţilor, a apărut în Le Comparatisme comme approche critique, vol. II (ed. Anne Tomiche, Classiques Garnier). A publicat şi studii despre Benjamin Fondane şi Ilarie Voronca. A tradus în japoneză Kimchi de Ook Chung, Promisiunea zorilor de Romain Gary, Proust contra decăderii de Joseph Czapski. (C.)

Ciprian Vălcan: Cum aţi ajuns să cunoaşteţi opera lui Cioran?

Ko Iwatsu: Am cunoscut destul de repede numele lui Cioran, deoarece există traduceri în bibliotecă. Chiar dacă nu le citisem. Într-o zi, am citit poemele lui Benjamin Fondane, care m-au emoţionat foarte mult, şi am descoperit un eseu minunat al lui Cioran despre acesta, în Exerciţii de admiraţie. Însă, aceasta este o abordare destul de specială în Japonia, deoarece nu există încă o traducere a lui Fondane.

C.V.: Ce aspecte ale operei lui Cioran v-au atras atenţia la o primă lectură şi pe care dintre acestea le socotiţi importante şi astăzi?

K.I.: Mi-e greu să răspund, pentru că eu încă citesc foarte puţine lucruri despre el. La prima lectură, aforismele sale îmi lasă impresia unui poet, mai degrabă decât a unui filosof, care pune la îndoială orice gândire sistematică. Ceea ce este important la Cioran, cred eu, este că argumentul său, paradoxal şi uneori împins la extrem, ne obligă să gândim. Nu primim o gândire prestabilită, ca un elev, ci suntem faţă în faţă cu o gândire în plină desfăşurare. Nu este o gândire disperată, ci una desperantă. Ura lui faţă de progres sau utopie pare să reflecte dorinţa sa de-a fi liber de orice fatalism. De fapt, nu prea ştiu …

C.V.: Consideraţi corectă opinia exegeţilor care îl consideră pe Cioran principalul succesor al lui Nietzsche în secolul xx?

K.I.: Constatăm că în spatele exprimărilor sale scurte, domină toată filosofia europeană. De aceea, cred eu, vorbim despre un Nietzsche. Dar nu cred că Cioran caută să strălucească ca Nietzche. Simt o oarecare oboseală la Cioran, ceea ce îi dă un farmec aparte.

Cioran, 1989 la Dieppe. Foto: Irmeli Jung.

C.V.: Care este receptarea operei lui Cioran în Japonia de astăzi?

K.I.: Cărţile lui Cioran sunt traduse constant din franceză în japoneză. Prima traducere, Istorie şi utopie, datează din 1967. Cea mai recentă traducere, Schimbarea la faţă a României, a fost publicată în 2013. Nu este niciodată la modă, niciodată uitat. Chiar dacă este bine citit, există încă foarte puţină cercetare academică în japoneză despre acest filosof.

Iată lista completă a traducerilor sale în limba japoneză. Toate au fost traduse din versiunile franceze:

Rekishi to yûtopia (Histoire et Utopie), tradusă de Yûkô Deguchi (1928-2015), prefaţă de autor pentru ediţia japoneză, Kinokuniya-shoten, 1967, reeditată, traducere corectată de acelaşi traducător, tom iv din Opere alese de Cioran, Kokubunsha, 2004.

Hôkaigairon (Précis de décomposition), tradusă de Tadao Arita (1928-2012), prefaţă de autor pentru ediţia japoneză, Kokubunsha, 1975, tom i din Opere alese de Cioran.

Jitsuzon no yûwaku (La Tentation d’exister), tradusă de Chiaki Shinoda (1943-), Kokubunsha, 1975, tom iii din Opere alese de Cioran.

Kujû no sandanronpô (Syllogismes de l’amertume), tradusă de Kaoru Oikawa (1932-), Kokubunsha, 1976, tom ii din Opere alese de Cioran.

Jikan e no shittui (La Chute dans le temps), tradusă de Yû Kanai (1934-), Kokubunsha, 1976, tom iv din Opere alese de Cioran.

Seitan no saiyaku (De l’inconvénient d’être né), tradusă de Yûkô Deguchi, Kinokuniya-shoten, 1976.

Shin’en no kagi (préface à Joseph de Maistre, Valéry face à ses idoles), tradusă de Yû Kanai et Kaoru Oikawa, Kokubunsha, 1977, tom v dinOpere alese de Cioran.

Ashikizôbutsushu (Le Mauvais Démiurge), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1984.

Yotsuzaki no kei (Écartèlement), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1986.

Omâju no kokoromi (Exercices d’admiration), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1988.

Namida to seija (Des larmes et des saints), tradusă de Yû Kanai, Kinokuniya-shoten, 1990.

Zetsubô no kiwami de (Sur les cimes du désespoir), tradusă de Yû Kanai, Kinokuniya-shoten, 1991.

Shisô no tasogare (Le Crépuscule des pensées), tradusă de Yû Kanai, Kinokuniya-shoten, 1993.

Kokuhaku to juso (Aveux et Anathèmes), tradusă de Yûkô Deguchi, Kinokuniya-shoten, 1994.

Giman no sho (Le Livre des leurres), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1996.

Haisha no kitôsho (Bréviaire des vaincus), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1996.

Ôgonjidai (L’Âge d’or), extras din Istorie şi Utopie, tradusă de Yûkô Deguchi, reluată în Sekaibungaku no furontyia 4: Nosutarujia (Frontières de la littérature mondiale 4: Nostalgie), texte reunite de Ryûta Imafuku, Mitsuyoshi Numano, Inuhiko Yomota, Iwanami Shoten, 1996.

Shiorantaidanshû (Entretiens), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 1998.

Kaie (Cahiers, 1957-1972), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 2006.

Rûmania no henyô (Transfiguration de la Roumanie), tradusă de Yû Kanai, Hôsei Daigaku Shuppankyoku, 2013.

n

Traducere din limba franceză
de Luiza Caraivan