ADRIAN ALUI GHEORGHE

1. O nouă revoluţie, precum cea din 1989, nu mai e posibilă. Generaţia care a „explodat“ în decembrie 1989 se subţie, e nostalgică, e dezamăgită sau nu, toate amănuntele sînt transferate în zona lui „a fost odată“. Mai tot românul a trăit revoluţia lui pe care a dus-o sau nu pînă la capăt, după cît suflet şi după cîtă inteligenţă a avut fiecare. Cîteva mii de români şi-au schimbat agitaţia şi clipa lor de graţie, din decembrie ’89, în „certificate de revoluţiona““, confiscînd, astfel, un fenomen care ar trebui să exceadă meschinăria care însoţeşte orice moment istoric. Nu e moral să faci un gheşeft din moartea altora. Dar din sîngele victimelor adevărate şi din mîlul conştiinţelor multor învîrtiţi iese o mocirlă care se adaugă aluviunilor rău mirositoare care împing ţara într-o vîltoare a mizeriei. Revoluţia din 1989 începe să fie uitată. Cred că e şi firesc, nu poţi sta toată ziua pe baricade, nici chiar pe cele din memorie. Noile generaţii care au apărut şi apar sînt mai puţin atente – spre lauda lor? – la colcăiala „istoricizantă“ a bătrînilor, vor să scape într-un start decisiv spre o lume mai normală. Tinerii încep să priceapă că ţara e un pic şi a lor. Toate starturile ratate de generaţia lui Iliescu şi a lui Constantinescu se reflectă dureros în starea României de azi. Singurele revoluţii care (mai) „încap“ în societatea noastră sînt cele ale adevărului, ale competenţei, ale ruperii definitive de trecutul „comunistoid“. În afara acestora, România va rămîne acelaşi „neant valah“, vorba lui Cioran.

2. Am crezut că vom scăpa de ei. Am crezut…! Am crezut că s-au dus la ghena istoriei, că ne vor lăsa în pace. Am crezut că în politica noastră se va insinua şi puţină moralitate. Dar ce spun eu moralitate? Măcar nişte reguli, nişte principii. Am crezut că aroganţa a fost amendată definitiv de populaţie. Am crezut că minciuna şi-a luat tălpăşiţa din fruntea treburilor politice ale naţiei. Am crezut că vom vedea mai rar la televizor figurile marilor corupţi şi corupători ai naţiei tronînd în calitate de persoane care ne dau lecţii de moralitate, care ne învaţă că trebuie să avem „ciocu’ mic“. Am crezut că se vor ruşina cei care ne-au furat din toate poziţiile, care ne-au scuipat în creştet, care şi-au lustruit papucii cu speranţele noastre de douăzeci de ani încoace. Am crezut că s-au săturat de furat, că au obosit, că se vor retrage (dracului) undeva să cheltuiască ceea ce au acumulat. Am crezut că au şi ei o drojdie de conştiinţă, care să-i zgîndăre, să nu-i lase să doarmă. Am crezut că vor dispărea în propria nimicnicie partiduleţe care trec de pe dreapta pe stînga, în amuşinarea ciolanului, mai ceva ca potăile care nimeresc la groapa de oase a abatorului. Am crezut că, dacă tot a dispărut kgb-ul, or să dispară şi fosilele kaghebiste din politica noastră. Am crezut că o să avem un Parlament în care să nu mai dicteze aceleaşi interese de clan, să nu mai vedem aceleaşi figuri care ne dau coşmaruri. Dar aşa…? Tot cu…? Tot la mîna lor…? Puah!

3. Revoluţie, ultima soluţie, loviluţie, disoluţie, rezoluţie, corupţie, Constituţie, justiţie, injustiţie, investiţie?, prostituţie. „Azi în Timişoara, mîine-n toată ţara!“, „Ceauşescu, de Crăciun,/ Este porcul cel mai bun“, „Libertate te iubim,/ Ori învingem, ori murim“, „Noi muncim, nu gîndim!“, „Tropa, tropa,/ Noi intrăm în Europa!“. Comunism, fripturism, oportunism, terorism. Ignari, avari, revoluţionari, comisari, căpşunari, coţcari, cocalari, miştocari, pamblicari. Libertate, securitate, moralitate?, perversitate, continuitate?, stupiditate. Iliescu? Constantinescu. Iliescu? Băsescu. „Măi, animalule!“, „Măi, golanule!“, „Măi, fraiere!“, „Doar aere!“, „Ciocu’ mic!“, „Sînteţi de nimic!“. Mineriadă, cuponiadă, proşti la grămadă, Geoană, datul pe goarnă. Aroganţă, magiun pe clanţă, neconcordanţă, instanţă, nesiguranţă. Năstase, case, case, caractere puturoase, ce mai miroase!, datul la oase, orizonturi zoioase. Saturaţie, dizgraţie, emigraţie, imprecaţie, conspiraţie, constipaţie, inundaţie, aberaţie. Privatizare, sudoare?, capitalizare, la drumul mare, becalizare, mistificare, „româniamare“, sifonare. Teleormanizare, închisoare, dăncilizare, analfabetizare, tupeu la greu, traseism, fundamentalism, servilism, banditism, masochism, lichelism. Parlavramentă, indecenţă, insolenţă, indolenţă, insolvenţă, concurenţă?, demenţă, indiferenţă. „Minima moralia“, comunistofobia, „europofilia“. Dar România? Şi România…!