CAFÉ APOSTROF

Eli Lotar, coordonatori: Damarice Amao, Clément Chéroux, Pia Viewing, Paris şi Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Jeu de Paume: Editions du Centre Pompidou, 2019.

Un superb album despre Eli Lotar, fiul lui Arghezi, mare fotograf francez. Realizat prin colaborare româno-franceză.

Eli Lotar, Scrisori 1924-1926, selecţie Damarice Amao, traducere Alina Ioan, Bucureşti: Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române, 2019.

Din nou, un volum rezultat prin colaborarea Muzeului Literaturii cu Centre Pompidou. Scrisorile lui Eli Lotar către prietenul său Dinu Mereuţă sînt, din punct de vedere documentar, o mină de aur. O recuperare culturală splendidă.

Mircia Dumitrescu, Sculptura, Text de Ion Frunzetti, fără editură, fără an.

Un superb album al genialului artist. Cu excepţia prezentării lui Frunzetti, imaginile, foarte puternice, sînt lăsate să vorbească de la sine.

Laurence Meiffret, Génica Athanasiou. Viaţa pasionantă a unei actriţe române din avangarda pariziană, Institutul Francez din Bucureşti & Editura Muzeul Literaturii Române, 2019, ediţie bilingvă.

Laurence Meiffret a refăcut, printr-o admirabilă şi minuţioasă muncă de cercetare, biografia plină de mistere a actriţei românce Génica Athanasiou, care a debutat la Bucureşti şi a devenit celebră la Paris, în mediile de avangardă. A fost prietena, iubita, inspiratoarea lui Artaud. A fost actriţă de teatru şi de film. A murit în anul 1966, la vîrsta de 69 de ani. O carte tulburătoare.

Constantin Udroiu, I colori del cuore, A cura di Luisa Valmarin e Ida Libera Valicenti, Associazione Nikopeia, 2019.

Cuprinde texte despre pictorul român Constantin Udroiu  (n. 1930) care a trăit în Italia, cronologia vieţii lui, opinii critice şi reproduceri după tablourile sale cu subiect profan sau sacru.

Cosmin Ciotloş, Elementar, dragul meu Rache, Detalii mateine sub lupă, Bucureşti: Humanitas, 2017.

Cartea de debut a criticului literar Cosmin Ciotloş (s-a mai scris la Apostrof despre ea). Eseu despre lumea lui Mateiu Caragiale şi prefigurările ei culturale, sursele culturale sau chiar  evenimenţiale (faptul divers atroce înregistrat de ziare) ale prozei lui Mateiu. Scriitură precisă, analiză de fineţe, bună cunoaştere a culturii româneşti din a doua jumătate a secolului al xix-lea şi începutul secolului xx în care putem presupune, împreună cu autorul, că s-a scăldat Mateiu Caragiale.