Monica Brînzei: Grupul Altavilla

Ziua de 30 iulie a fost una dintre cele mai fierbinţi ale anului 2019, cu temperaturi de peste 40 de grade, una dintre rarele ocazii când pe străduţele pietonale ale orăşelelor medievale presărate pe malul Rhinului – altfel pline de turişti doritori să parcurgă renumita Burgenstrasse care lega cu secole în urmă graniţa franco-germană de Praga – nu întâlneai nici ţipenie de om. Toropit de arşiţă şi parcă părăsit părea şi burgul Eberbach, ridicat la rang de oraş liber imperial devreme, încă din prima jumătate a veacului al xiii-lea, un loc legat de-a lungul întregului ev mediu de soarta şi de voinţa principilor electori, arhiepiscopii de Mainz, dar des pomenit şi din pricina unor personalităţi remarcabile, precum Johannes Gutenberg (circa 1400 – 1468). Şi totuşi, un eveniment cu totul aparte pentru împrejurările pomenite avea să-i anime pe iubitorii de cultură din micul oraş-muzeu: prezenţa grupului „Altavilla“ de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, mai precis, din cadrul Catedrei de Filosofie Premodernă şi Românească, care reuşea să sfideze soarele dogoritor.

Întâi, ce este „grupul Altavilla“? În 2013, proiectul uefiscdi, idei pn-ii-id-pce-2012-4-0272, „Raportul între filosofie şi teologie în comentariile cisterciene la Sentinţe. Impactul comunităţii cisterciene asupra Universităţii din Paris în secolul al xiv-lea“, găzduit de Centrul de Filosofie Antică şi Medievală din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a pomenitei universităţi, a reunit, sub coordonarea a doi specialişti, Monica Brînzei şi Alexander Baumgarten, opt studenţi, lipsiţi de experienţă, însă entuziaşti, dornici să se cufunde în descifrarea manuscriselor medievale latineşti, descoperind în arta descifrării vechilor scrieri cu ajutorul instrumentelor paleografiei latine o nouă pasiune intelectuală şi chiar o vocaţie.

Cinci ani de muncă, de reuniuni permanente ale echipei şi de discuţii, au sudat şi maturizat „grupul Altavilla“. Rezultatele obţinute prin aceste strădanii individuale şi de grup nu au întârziat să apară şi, pe lângă diversele conferinţe naţionale şi internaţionale (Paris, Oxford, Porto Alegre, Boston, Leuven) la care a participat, grupul a publicat, în cele din urmă, un volum în limba engleză într-un context editorial prestigios, sub egida Brepols (Turnhout, Belgia), în colecţia „Studia Sententiarum“. Cartea a văzut lumina tiparului sub titlul The Cistercian James of Eltville († 1393). Author in Paris and Authority in Vienna, ed. M. Brînzei, C. Schabel (Studia Sententiarum, 3), Brepols, Turnhout, 2018, 510 p. (ISBN: 978-2-503-58188-0), reunind articolele de specialitate, elaborate de fiecare dintre componenţii „grupului Altavilla“: Alexandra Anisie, Alexandra Baneu, Daniel Coman, Luciana Cioca, Andrei Marinca, Ioana Curuţ, Mădălina Pantea, Alexander Baumgarten, Monica Brînzei, alături de câţiva colegi internaţionali, Chris Schabel (University of Cyprus), William Courtenay (Wisconsin University), Andrew Cuff (University of Washington).

În paralel cu acest volum, un alt tom, însumând circa 800 de pagini, se află într-o etapă finală de elaborarea şi conţine ediţia critică a textului latin al Questiones asupra Sentinţelor compus de acelaşi Jacobus de Altavilla, un elaborat ştiinţific comparabil cu o teză medievală de doctorat, dacă ţinem seama de faptul că un asemenea travaliu de comentare era obligatoriu pentru toţi cei care doreau în Evul Mediu să obţină mult râvnitul titlu academic de magistru în teologie (magister in theologia). Jacobus de Altavilla redacta acest text la Paris în 1369, însă din cauza problemelor cu care se confrunta scaunul papal de la Avignon, tulburări care vor conduce în cele din urmă la „Marea Schismă Apuseană“ (1378-1417), se vedea silit să revină în locurile sale de baştină şi să se dedice unei cariere mai degrabă administrative decât academice, la mănăstirea cisterciană din Eberbach (fondată la 11 februarie 1136 de monahi veniţi chiar de la Clairvaux), acolo unde a şi slujit vreme de aproape 25 de ani în calitate de abate, până la moartea sa. Plecarea din Paris a pus punct carierei sale universitare, dar prietenia lui cu Henricus de Langenstein (circa 1325-1397), un reprezentant marcant în procesul de coagulare a Facultăţii de Teologie şi a Universităţii din Viena, a făcut ca textul lui Jacob şi implicit, prin el, ideile şi doctrinele importate din Paris să treacă în mediul vienez, constituindu-se astfel într-unul din textele de bază în iniţierea învăţământului teologic vienez. Pe scurt, format la Paris şi considerat o autoritate la Viena, autorul nostru, Jacobus de Altavilla, reprezintă un personaj-cheie, ignorat de exegeza contemporană internaţională, dar relevant pentru înţelegerea circulaţiei ideilor, doctrinelor şi tendinţelor de gândire în mediul scolasticii târzii.

Aşadar, volumul publicat sub egida Brepols sub auspicii universitare clujene a fost lansat, discutat şi primit cu entuziasm de colegii germani care au apreciat atenţia acordată de echipa românească unui episod important al patrimoniului lor cultural. Dr.h.c. Wolfang Riedel, preşedinte al Kloster Eberbach Freundeskreis, a ţinut un cuvânt de deschidere, urmat de o intervenţie a dr. Adinel Dincă (Präsentation der „Altavilla“ Arbeitsgruppe der Babeş-Bolyai-Universität in Klausenburg/Cluj-Napoca, Rumänien) de la Universitatea Babeş-Bolyai, având ca miză prezentarea grupului şi a proiectului clujean de editare a „Comentariului“ autorului cistercian. Dr. Hartmut Heinemann, arhivist şi specialist în istorie locală, a ţinut o conferinţă centrată pe activitatea lui Jacobus în calitate de abate al mănăstirii (Lehrer in göttlicher Kunst – Jacob von Eltville, Abt von Eberbach, 1372-1392). La final, prof. dr. Leonhard Hell de la universitatea Gutenberg din Mainz împreună cu dr. habil. Monica Brînzei au făcut împreună o prezentare a profilului intelectual şi academic al lui Jacobus de Altavilla (Von Paris nach Wien – Leben und Werke von Jacobus von Eltville).

Prezentarea volumului The Cistercian James of Eltville († 1393). Author in Paris and Authority in Vienna a avut loc în cadrul idilic al abaţiei cisterciene Eberbach, una dintre cele mai vechi fondaţii de acest gen din arealul german, bastion al culturii şi tradiţiei monastice renane până la închiderea sa, în secolul al xviii-lea. Impozanta abaţie revine, însă, în atenţie în 1986, când serveşte drept scenă pentru bine-cunoscuta ecranizare a celebrului roman semnat de Umberto Eco, Numele Trandafirului. În prezent, fosta mănăstire găzduieşte un dinamic centru cultural, precum şi o renumită antrepriză viticolă.

Volumul colegilor de la Cluj dedicat savantului teolog cistercian Jacobus de Altavilla, apărut în anul 2018 într-unul dintre cele mai exigente cadre editoriale de profil, a fost sărbătorit cu entuziasm de către mediul academic german (teologi, arhivişti, istorici de artă, iubitori de istorie şi cultură locală) în sala de conferinţe a muzeului-abaţie Eberbach, la numai câţiva metri de mormântul autorului nostru din a doua jumătate a secolului al xiv-lea.