a8
Biografeme
Dan Gulea
Cele două biografii consacrate unor scriitori din aceeaşi epocă (ne referim la Doris Mironescu, Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei, ediţie revizuită, Bucureşti: Humanitas, 2018, 262 p.; Cosmin Ciotloş, Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Bucureşti: Humanitas, 2017, 152 p.), dar de dimensiuni, în fond, diferite, arată o predilecţie pentru acele relaţii imponderabile dintre viaţă şi operă, pe care autorii le studiază în două excelente volume despre interfaţa literară.
Cei doi scriitori sunt diferiţi şi prin referinţele lor: pentru Mateiu, la belle époque, cu şarmul, incoerenţele şi vacuumul ei, pentru Blecher, deschiderea şi încadrarea în abordări literare diferite, precum disciplinele academice de tipul trauma studies sau disabilities studies.
Dimensiunea vizuală a volumelor este considerabilă – cu atât mai notabilă pentru volume de critică şi istorie literară ce nu-şi propun în primul rând să documenteze, ci să situeze, să interpreteze; astfel, „detaliile mateine de sub lupă“ ne pun într-un album „de familie“ chipurile unui Pantazi Ghica, al Maryei Lupaşcu (viitoarea Delavrancea) sau ale unor „ipotetici veri ai lui Paşadia“, după cum se exprimă autorul, extraşi din boema de la jumătatea-spre finele secolului xix, figuri postpaşoptiste de felul criticului Radu Ionescu sau al poetului M. Zamphirescu. Volumul lui Doris Mironescu încadrează în text ilustrate ale târgului Romanului în care se năştea Blecher la 1909, ale sanatoriilor de pe malul Atlanticului sau din Elveţia şi, foarte sugestiv, ale desenelor chinuitului scriitor. În fond, spune monograful lui Blecher, „organismul mental omenesc este prea adesea asemănător unui mecanism primitiv, din belle époque, precum dagherotipul, stereoscopul, panopticumul, cinematograful (mut), microscopul şcolar sau gramofonul“.
Dincolo de un punct oarecare de coincidenţă – evocarea târgului moldovenesc la 1910, respectiv vremea schimbului epistolar dintre Mateiu şi amicul său de juneţe, N. Boicescu – cele două monografii se despart în multe locuri.
Cosmin Ciotloş porneşte într-o investigare contextuală a operei lui Mateiu Caragiale, pe un teren luxuriant în privinţa lecturilor şi, mai ales, a relecturilor, „filând“, consecvent, în spatele operei, pentru a ajunge la un ambient literar concret: ce citea / ce ar fi putut citi Mateiu Caragiale în jurul lui 1910. Drumurile conduc la o „recentă“ ediţie Eminescu, ce cuprindea romanul neterminat Geniu pustiu (de aici, similitudini ale Crailor cu lumea lui Toma Nour), la scrisorile lui Ion Ghica, dar şi la cronicarii colbuiţi, sursă semnificativă pentru poemele Pajere – conturându-se astfel o miniistorie literară, filtrată prin opera şi preocupările lui Mateiu. O miniistorie cu destule contemporanizări – trecând peste continuările şaizeciste ale textului neterminat, Sub pecetea tainei, şi ajungând la sugestia policier a titlului lui Ciotloş, cu o trimitere imposibil de ignorat la literatura de consum, dar şi la statutul dintotdeauna al criticului (şi istoricului) literar: detectiv specializat.
Lucrarea lui Doris Mironescu este o proiectare a unui debut: în forma sa iniţială, Viaţa lui M. Blecher, apăruse în 2011, fiind atunci debutul criticului. Între timp, dincolo de o rescriere ce problematizează specia de astăzi a biografiei, într-o lume fără îndoială avidă de autentic, au apărut două ediţii de Opere ale lui Blecher: una în limba franceză (2015), alta, recentă, în română, ce îl consacră pe Doris Mironescu drept cel mai bun specialist în blecheristică.
Pentru studierea operei lui Blecher (şi, în special, contextualizarea Întâmplărilor din irealitatea imediată în seria crepusculară a sanatoriului) se aduc mărturii şi puncte de vedere ce converg, de asemenea, spre un timp literar postblecherian, de la Sorana Gurian (şi ea, pacientă la Berck-sur-mer) la Sylvia Plath, cu referinţe la Radu Cosaşu sau Radu Jude – regizorul unui recent film despre lumea sanatoriului la Blecher.
Cei doi autori-subiect, Mateiu Caragiale şi Max Blecher, ilustrează şi două tipuri de receptare, două tipuri de abordare a literaturii noastre: unul aproape intraductibil, concentrat într-o mitologie literară chiar nombrilistă (o serie de critici şi istorici literari au declarat acest roman drept romanul secolului xx, într-o anchetă din 2001), iar altul tradus intens în special în ultimii ani: 11 versiuni, unele în mai multe ediţii, aşadar un roman analizat şi discutat la nivel internaţional.
Aceste monografii aduc o contribuţie însemnată la o anumită autonomizare a subiectului lor: Mateiu Caragiale iese, în bună măsură, din contextualizarea paternă, la care îl ralia critica interbelică, pe urmele unui Şerban Cioculescu. Blecher, la rândul său (în special datorită lui Doris Mironescu) este şi primul scriitor de avangardă ce este cuprins într-o serie de „opere complete“, ieşind aşadar din dialectica „antologiilor de avangardă“, în care autorul Întâmplărilor… avea rezervate o seamă de pagini. Blecher nu este unul „dintre alţii“ (avangarda având suficiente exemple de autori care pot ieşi din pletora antologiilor), ci un scriitor canonic – principala raţiune de a scrie „împotriva biografiei“, aşa cum este subintitulată această viaţă.
Preocuparea pentru biografii a criticii noastre recente (între care: Antonio Patraş, despre Ibrăileanu, Luminiţa Corneanu, despre Dimov, Mirel Anghel, despre Arghezi, Cosmin Dragoste, despre Herta Müller) conduce către o (re)facere a ierarhiilor, ce poate viza elemente de detaliu, de fineţe, aşa cum o demonstrează criticul bucureştean Cosmin Ciotloş, sau reorganizări mai ample, de felul efortului în timp al universitarului ieşean Doris Mironescu.