a10

Poetul George Coşbuc (1918) şi trezirea naţiunii române 

Alice Valeria Micu

George Coşbuc a fost comemorat la 100 de ani de la moartea sa în anul Centenarului Marii Uniri de profesorul Ovidiu Victor Coşbuc, străstrănepotul său, care a publicat la Editura Didactică şi Pedagogică teza sa de doctorat susţinută la Institutul Pontifical Oriental în 2016. Este vorba de volumul Il poeta George Coşbuc (1918) e il risveglio della nazione romena – Poetul George Coşbuc (1918) şi trezirea naţiunii române, volum editat în limba italiană.

Antropolog cultural cu specializare în istoria religiilor comparate şi paleoantropologie culturală, Ovidiu George Coşbuc face mai mult decât să se achite de o datorie morală faţă de strămoşul său cu acest volum. „Continuă tu opera familiei noastre, urmează-ţi mereu conştiinţa şi fii demn de numele Coşbuc“, i-a spus cu ultima suflare bunicul său, ultimul din cei treisprezece preoţi catolici de rit bizantin ai familiei, succesivi din generaţie în generaţie. La această vocaţie Ovidiu George Coşbuc a renunţat în favoarea cercetării, iar volumul de faţă îl aduce în faţa italienilor pe strămoşul său ilustru, trecând în revistă atât aprecierile, cât şi reacţiile critice negative la adresa operei lui Coşbuc. În acest demers, autorul a utilizat date din Arhivele Naţionale ale României şi Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. Interesul pentru cercetare a fost stârnit de documente încă inedite încredinţate de bunicul său.

Dincolo de posturi şi titluri stă activitatea literară a poetului şi felul în care a reuşit, după cum recunoştea George Călinescu în a sa Istorie a literaturii române, să atragă atenţia înspre literatură multor oameni care erau departe de orice formă de cultură, atât prin poeziile sale, cât şi prin discursurile care, începând cu 1902, erau menţionate în diverse publicaţii ale vremii.

Dacă primul capitol, dedicat aspectelor biografice ale poetului este relativ restrâns, opera literară a lui Coşbuc ocupă cea mai mare parte a tezei, respectiv a volumului de faţă. Sacrul, tradiţiile româneşti, lupta pentru libertate, natura, erosul, poezia pentru copii sau dimensiunea filosofică şi cosmică a existenţei sunt tot atâtea teme asupra cărora autorul se opreşte cu atenţie, exemplificând sumar.

Autorul nu scapă niciun articol, nicio carte dedicată vieţii şi operei lui George Coşbuc şi evidenţiază participarea activă a poetului la mişcările literare ale epocii sale: Societatea literară Virtus Romana Rediviva, revista Tribuna, Societatea literară Junimea, revistele Vatra, Foaia interesantă, Albina, Sămănătorul, Viaţa literară.

Cum sărbătorile şi tradiţiile sunt prezenţe constante în opera lui Coşbuc, ele sunt explicate cu atenţie la detalii, rostul volumului în limba italiană fiind tocmai familiarizarea celor din peninsulă cu opera lui Coşbuc şi, implicit, cu aspecte de natură antropologică, menite să uşureze înţelegerea textelor.

Iată cum sună în limba italiană cunoscuta strofă din poezia Noi vrem pământ:

„Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt“

„Auguratevi che non permetta il Santo Dio
Che noi desirerassimo sangue non terra!
Quando non potremo più sopportare
Quando la fame ci solleverà,
Anche se foste un Cristo, non vi salverete
Neanche nella tomba!“

Cu poetul în centru, familia Coşbuc a însumat trei secole de viaţă şi, deci, de schimbări culturale şi spirituale româneşti, concluzionează autorul în volumul dedicat celui pe care îl numeşte Apostol al culturii române.