2018/n5/a6
Poeme
de Ioan Şerbu
a real traveler
are 21 de ani şi două continente
bătute la pas a real traveler
fără limită de timp fără ţintă
ce mă paralizează pe el îl incită
lumina slabă nu-i displace nu-l împiedică
să mi-aducă din coloniile de ţigani
fotografii de Pulitzer
4 ani de călătorii câteva caiete umplute
maniere alese poveşti amintiri
o săptămână batem barurile oraşului
satele săseşti de prin împrejurimi
vorbim până la zi
dormim în acelaşi pat
facem lucruri care înşiruite
s-ar putea confunda cu o poveste de dragoste
dar de data asta e alt gen de poveste
e despre noul meu prieten care vede de la etajul 10
fum gros peste o străduţă într-un oraş medieval
poliţia am chemat-o un echipaj vine şi pleacă
el trage-n câteva cadre văpaia
şi pân’ la urmă de ce nu o nouă aventură
să fie acolo la incendiu să prindă o bârnă trosnind
ceva carbonizat să stea alături de centrul ăla pitoresc
ne ia o oră să găsim locul
totul trecuse doar piromanul în faţa noastră
un gospodar ce-arsese gunoaiele de toamnă
prima palmă o iau eu c-am chemat garda
a doua el c-a făcut poze
a treia tot el că nu ştie româneşte
o luăm spre casă cu obrajii usturaţi
zice să sunăm din nou la poliţie
nu sunăm pen’ că-n românia
unele lucruri tre’ să le laşi aşa prietene
îmi zice că ştie
în bucureşti ieşise din „club a” şi-n drum spre cazare
pe un gang
fusese jefuit două seri la rând
de acelaşi tip
chemase şi poliţia
şi te-a ajutat? l-am întrebat
nu prea, îmi zice
păi vezi, în românia
unele lucruri tre’ să le laşi aşa prietene
şi-mi vine să-i mai dau şi eu una
copii abuzaţi
mă tot uit la o serie de filmuleţe
în care animale mici atacă animale mari:
un câine atacă un taur
o mangustă muşcă un leu
un şobolan pune pe fugă patru pisici
chiar şi o broască sare pe şarpele
ce-nghite-o altă broască
şi respiraţia ei încă se vede-n burtă
şi mie sufletul îmi bate de bucurie
ca cele două inimi din corpul şarpelui
pe care oricum îl doare-n cur
de toate filmuleţele ăstea
ce nu mai poţi acum
după ce pleacă trenul deschidem uşa
ne-aşezăm pe scară şi lăsăm picioarele să fluture
printre frunze
povestim despre ce n-am reuşit să facem vara asta
sticla goală se face ţăndări de primul stâlp
tot ţăndări ne facem şi noi până la destinaţie
unii ne-njură c-aruncăm în ei cu scaieţii de pe adidaşi
înjurăm şi noi aprindem ţigări
aprindem scrisoarea-n care sunt refuzat politicos
de-a lungul a trei pagini
deşi am multe calităţi şi-un suflet nuştiucum
înainte să cobor deschid gura să mai spun ceva
dar înţeleg că nu e nevoie şi momentul ăsta
oricât am încerca noi să-l repetăm peste ani
nu ne mai iese
aşa că trec strada spre staţia de autobuz
şi atâta linişte câtă găsesc în privirea unuia
întins în mijlocul drumului
nu mai văd multă vreme
locul de parcare
ieri s-a dus nea vasile
de cancer
nea vasile care mereu îmi bloca
garajul cu mercedesul
a lăsat farmaciile şi ferma
pe mâna avocaţilor
şi s-a curăţat stârnind panică
în rândul vecinilor
chiar şi petrică
depanator salopetă 40+
mi-a zis cu satisfacţie
că boala nu alege după buzunar
şi el mai degrabă şi-ar pune
capul liniştit pe pernă
decât perna albă pe cap
petrică ştia: pe lângă cancer
bogaţii mai fac şi sinucidere
prin aruncare în piscina goală şi
rupere de coloană
ori asta nu se compară cu o slabă
durere de spate
a unuia ce nu invidiază pe nimeni
nici măcar pe ăia cu loc de parcare plătit
pentru că de azi are şi el un locşor
în faţa garajului meu
unde parca nea vasile