a33

Gheorghe Schwartz

1-3. Având un dialog personal, fără intermediari, cu Dumnezeu, fără a fi nici pe departe habotnic, cred că biografia ne este scrisă de Cel de Sus printr-un timp şi un areal pe care El ni l-a stabilit. De aceea, mi se pare o luptă inegală cu Dumnezeu să încerci să descrii altfel ceea ce ţi s-a hărăzit. Când citesc un jurnal, am convingerea că citesc o ficţiune, un roman în care autorul este şi narator şi personaj. Ceea ce, uneori, poate fi interesant.

Pe de altă parte, tot ceea ce scrie un autor reprezintă episoade din trăirile, din viaţa sa. În acest sens comit şi eu un jurnal. Despre traiul meu nemijlocit îmi ajunge agenda unde notez faptele concrete, ca să nu uit ce am făcut şi ce va trebui să fac la o anumită dată. Eventual, mai notez şi ceea ce nu mi-a reuşit ori îmi vărs năduful pentru un necaz. Mai mult, mi s-ar părea grandomanie: adică să ai impresia că eşti atât de important încât toată lumea să trebuiască să ştie totul despre tine. (Nici jurnalele „intime“ lăsate să pătrundă în public nu mai sunt deloc „intime“.)