a28

Sonia Elvireanu

1. Nu citesc jurnale şi nu cred în necesitatea jurnalelor publicate în timpul vieţii de scriitori. De ce o exhibare a intimităţii pentru cei curioşi să scormonească prin viaţa altora? Pierre Drieu la Rochelle mărturisea în Jurnal 1939-1945: „Jurnalul este laşitatea scriitorului. E culmea superstiţiei literare, a calcului privind posteritatea. Pentru alţii e zgârcenie pură, să nu cumva să se piardă ceva.“
2. Un jurnal îşi are justificarea şi importanţa dacă e scris de personalităţi şi în timpuri istorice tragice pentru omenire. Există mai multe feluri de jurnale care prin substanţa lor stârnesc interesul istoricilor, criticilor literari şi publicului, concurate de memorialistică şi de romane autoficţionale: jurnal intim, jurnal literar, jurnal filosofic, jurnal de război, jurnal de călătorie.

După statutul diaristului într-un cronotop istoric distingem:

1. Jurnalul de scriitor, jurnalul personal al unor mari scriitori, recunoscut ca gen literar. El clarifică aspecte biografice, proiecte literare, geneza operei, concepţia despre artă, afilieri la grupări şi mişcări literare şi artistice, implicarea în evenimentele istorice (F. M. Dostoievski, Charles Baudelaire, Alfred de Vigny, Stendhal, André Gide, Julien Green, Claude Roy, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian etc.).

Diaristul urmăreşte reprezentarea condiţiei sale de scriitor, jurnalul fiind deopotrivă reflecţie asupra sinelui şi actului de a scrie. Uneori, acesta ia forma unor însemnări (Titu Maiorescu, Însemnări zilnice) ori carnet de însemnări (Emil Zola, Alphonse Daudet, Guy de Maupassant, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu etc.), suport pentru creaţia de mai târziu.

1. Jurnalul combatanţilor în cele două Războaie Mondiale sunt mărturii despre ororile şi absurdul războiului, psihologia soldatului, tragedia colectivă, drame individuale, o perspectivă din interior asupra ororii, opusă versiunii oficiale din presa vremii. Unele jurnale ori însemnări de război ale scriitorilor de pe front sunt sursa unor romane (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război).
2. Jurnalul scriitorilor din exil în regimurile totalitare, care dezvăluie trauma dezrădăcinării, ruperii de matcă, familie, limbă, cultură şi noul exil lingvistic şi cultural în patria adoptivă (Paul Goma, Dumitru Ţepeneag, Monica Lovinescu etc.) ori a celor din „exil intern“ (Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal).
3. Jurnalul scriitorilor din detenţie în închisorile comuniste, lagărele şi coloniile de muncă din sudul ţării, sunt mărturii cutremurătoare despre infernul dintre zidurile închisorilor, decădere în subuman, supravieţuire ori moarte (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Nicolae Balotă, Caietul albastru, Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954-1956 etc.).
4. Jurnalele unor personalităţi istorice care s-au implicat în marile tragedii umane, jucând alt rol decât cel oficial din considerente umane (Regina Maria a României, Jurnalul de război, jurnalele feminine de război).
5. Jurnalele supravieţuitorilor Holocaustului sunt mărturii despre infern şi bestialitate (Jurnalul Annei Frank).
6. Jurnalele unor partizani din rezistenţa anticomunistă şi din Rezistenţa franceză din timpul invaziei Germaniei naziste în ţările ocupate sunt dezvăluiri despre convulsiunile unor lumi strivite de istorie (Pierre Drieu la Rochelle, Jurnal 1939-1945).
7. Jurnalele deportaţilor în Siberia, în Bărăgan, sunt mărturii despre drame umane şi supravieţuire (Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan).
8. N-am scris şi nu scriu jurnale.