a7
Despre leneşi şi mizantropi
Ciprian Vălcan
Cel care te arde pe rug va pretinde întotdeauna că o face doar pentru a-ţi salva sufletul.
***
Continuarea creşterii demografice va duce la o nemaiîntîlnită intensificare a mizantropiei. Vor exista din ce în ce mai mulţi indivizi capabili să facă orice doar ca să nu vadă picior de om.
***
Războaiele viitorului nu se vor purta din motive economice, ele vor fi războaie provocate de dezgust.
***
Cea mai radicală formă de mizantropie e sinuciderea – să-ţi pui capăt zilelor fiindcă îţi e imposibil să accepţi că eşti om…
***
În urmă cu ceva vreme, oamenii erau obişnuiţi să citească vieţile sfinţilor.
Acum e altfel – ne-am obişnuit să citim vieţile cîinilor…
***
Notez următoarea reflecţie a unui medic bătrîn dintr-un serial la care se uită Gilda: „Uneori pe masa de operaţie avem genii, alteori – idioţi. Eu îi prefer pe idioţi, căci nu scoţi un dinte de leu dintr-un geniu…“.
***
Istoria filosofiei nu e decît marşul unor pinguini.
Invaziile mongole au loc întotdeauna în altă parte…
***
Leneşii de rînd sînt visători înveteraţi. În schimb, leneşul suprem nu-şi îngăduie nicio concesie – el nici măcar nu visează…
***
Leneşul nu se poate convinge să sacrifice infinitele posibilităţi ale inacţiunii în folosul întristătoarei univocităţi a faptei.
***
Cel care face simplifică, alege, decide. Leneşului o asemenea atitudine i se pare criminală, căci ea distruge tocmai nesfîrşitele potenţialităţi ce există înainte de acţiune. El n-are nici o îndoială că inacţiunea e plină de promisiuni, pe cînd acţiunea e sărăcitoare.
***
Leneşul e convins că omul de acţiune e complet lipsit de imaginaţie şi doar această dramatică infirmitate îl determină să treacă la fapte. El ştie că aceia înzestraţi cu suficientă imaginaţie nu simt niciodată nevoia să se urnească din pat.
***
Pe vremuri, pentru a fi pedepsiţi, leneşii erau aruncaţi în temniţă.
Puternicii zilei reuşiseră să înţeleagă că marea ameninţare pentru hegemonia lor nu venea dinspre revoltele furioase ale plebei, ci dinspre insidioasa pasivitate a leneşilor.
***
Leneşul perfect e, de fapt, ascetul perfect, singurul om în stare să se lase să moară de inaniţie.
***
Singurul adversar redutabil al societăţii de consum e leneşul – el nu are nevoie niciodată de nimic…
***
Leneşul e singura întrupare autentică a lui Narcis în lumea modernă, căci el nu are nevoie decît de sine şi nu tînjeşte decît să fie lăsat cu sine, fără metafizică, fără artă, fără erotism.
***
Să te delectezi numai cu tine însuţi pentru tine însuţi pare o plăcere destinată celor ajunşi în infern.
***
Pedepsele infernale pot să fie, în fapt, plăceri infernale, plăceri ce te fac să-ţi ieşi din minţi.
***
Egiptenii îşi venerau animalele fiindcă vedeau în ele refugiile paradoxale ale unor zei.
Noi ne venerăm animalele doar pentru că sînt animale…
***
Iubirea patologică pentru animale a contemporanilor noştri e o dovadă evidentă că ei suferă de mizantropie.
***
Pentru marele leneş, a fi înseamnă a dormita.
Pentru el, cei care se agită în mod inutil pun în pericol splendoarea fiinţei.
***
Leneşul nu are nevoie de gesturi spectaculoase pentru a se convinge că trăieşte.
El are la îndemînă o armă infailibilă – el poate să doarmă…
***
Poţi să lupţi cu diavolul doar dacă eşti diavolul.
***
Diavolul suferă dintotdeauna de mizantropie.
***
Leneşul e absolut sigur că aceia care se lasă convinşi să muncească au făcut un pact cu diavolul.
Pentru el, e evident că nu poţi să te ridici de bunăvoie din pat dacă n-ai fost ispitit de Satan…
***
Lenea e o metodă infailibilă de a stopa febrilitatea demonică.
Un diavol care s-ar lăsa cuprins de lene ar fi pe jumătate mîntuit.
***
Leneşul e convins că toţi aceia care încearcă să ne strice tihna sînt agenţi ai lui Satan.
***
Nu lenea e diavolească, aşa cum credeau unii părinţi ai deşertului, ci febrilitatea.
Cel care munceşte doar ca să muncească e deja posedat de Satan.