a26

Liviu Cotrău

0. Din limba engleză; poeziile lui Edgar Allan Poe (Institutul European, 2001; ediţie revizuită, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014).
1. Calitatea definitorie a unei traduceri reuşite e transparenţa, senzaţia indusă cititorului că textul tradus n-a fost transpus dintr-o altă limbă. Traducătorul ideal e un mediator invizibil.
2. O relaţie între sclav şi stăpân, cum a fost cea între Baudelaire şi Poe. Traducătorul Baudelaire, cel mai fidel din câţi cunosc, n-a ieşit (literalmente) din cuvântul maestrului său. N-a investit nimic din propria-i creativitate în tălmăcirile sale.
3. Textul de tradus e alcătuit din cuvinte, nu din idei. Vei traduce deci cuvintele, pe cât posibil literal, căci fiecare cuvânt, bine sau prost ales, e, în ochii traducătorului profesionist, un obiect sacru. E însă anevoie de aplicat această filosofie în cazul poeziei rimate. Din raţiuni de metrică, rimă, ritm etc., eşti nevoit adesea să sacrifici din cuvintele originalului. O soluţie la îndemână e să schimbi metrica. De pildă, în loc de pentametrul iambic – cheia de boltă a poeziei engleze – vei alege versul alexandrin: două silabe de vers în plus pot aduce paritatea lexicală.
4. La fel ca scriitorul, traducătorul e un lup, adesea singuratic. De ce să nu ţină şi ei de o breaslă, ca toate celelalte meserii? Poate fi însă o îndeletnicire ingrată, căci din traduceri literare n-ai cum să-ţi câştigi pâinea cea de toate zilele. Faci treaba asta mai degrabă din pasiune, în timpul liber.
5. Mi s-au propus cărţi de tradus, cu excepţia ediţiei Poe pe care i-am sugerat-o regretatului critic şi editor Romul Munteanu în anul 1985.
6. Recenziile – atâtea câte au fost – sunt, în opinia mea, generoase în aprecieri. A fost şi o nominalizare la premiul Uniunii Scriitorilor (2008). La drept vorbind, nu poţi fi dezamăgit când îţi calibrezi aşteptările.