a1

Nichita Azi – o expoziţie de Mircia Dumitrescu

Radu Constantinescu

          Cea de a iv-a ediţie a Festivalului Internaţional de Carte Transilvania a numărat printre invitaţii săi de onoare pe artistul plastic Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, patriarhul graficii româneşti, cum l-a caracterizat recent o publicaţie culturală. Chiar în ziua deschiderii, profesorul Dumitrescu a vernisat expoziţia intitulată Nichita Azi, dedicată bunului său prieten poet, de la a cărui trecere în eternitate au trecut 33 de ani.
Miile de vizitatori care s-au perindat pe parcursul unei săptămâni în spaţiul central oferit de organizatori manifestărilor adiacente Festivalului au avut surpriza descoperirii unei expoziţii inedite, expoziţia unei singure cărţi, a cărei poveste se dovedeşte la fel de neobişnuită ca însăşi cartea; de fapt, este povestea unei prietenii care a apropiat două suflete pereche, nutrite pe solul inefabil al metaforei literare şi plastice.
După cum povestea artistul la vernisaj, Nichita Stănescu venea adesea în atelierul său. Erau zile (şi, desigur, nopţi) de  poveşti, de gânduri, de proiecte depănate în faţa unor pahare cu licori care stimulau mărturisiri. La plecare, poetul lua din vraful de desene ale plasticianului câte o lucrare; apoi îşi procura o foaie de aceeaşi dimensiune cu a desenului şi compunea un poem. La finalul acestuia, semna „Nichita“ şi dată cu un singur cuvânt – „Azi“. S-au adunat, astfel, 28 de perechi versuri-desen. Mircia Dumitrescu le-a gravat în lemn obţinând 28 de panouri, obiectul unei expoziţii care a călătorit în ţară şi în străinătate şi care a ajuns acum şi la Cluj. Apoi, le-a imprimat pe o hârtie specială, japoneză, păstrând dimensiunile iniţiale ale matriţelor: 30 cm/200 cm şi le-a legat sub formă de carte, între coperţi puternice, de lemn, apte să susţină aceasta construcţie masivă, a cărei lungime, atunci când paginile sunt deschise, este de 4 metri! Tirajul volumului este de 10 exemplare, căruia i se adaugă exemplarul de autor.
Lectura cărţii se consumă conform unui adevărat ritual. Neobişnuit. Sacru şi păgân, în acelaşi timp. Ca un pelerinaj pios prin faţa unor relicve profane care traduc în limbajul artei caratele unei comuniuni spirituale dintre doi mari artişti. Cititorul trece încet prin faţa celor 4 metri ai paginilor, se opreşte pentru început la textul poemului lui Nichita, apoi decriptează semnificaţiile gravurii lui Mircia Dumitrescu. Întorsul paginii următoare este el însuşi un ceremonial, oficiat cu sfiiciune de cititor care derulează cu grijă cei doi metri ai hârtiei. Şi lectura reîncepe.
Cartea Nichita Azi, ca şi expoziţia cu acelaşi nume, s-au aflat timp de o săptămână la Festivalul de Carte Transilvania, recreând universul Nichita şi depunând mărturie asupra miracolului unei prietenii care a rodit într-o sinteză artistică unică în peisajul nostru spiritual.
Decalogul lui Nichita adresat lui Mircia, gravat de plastician pe un panou de lemn, a vegheat în tot acest timp de sus, de pe un perete al lounge-lui, ceremonialurile literare care s-au derulat aici. Cuvintele poetului, la aproape jumătate de secol de la scrierea lor, nu făceau altceva decât să încerce să tempereze valurile aprecierilor encomiastice ale criticilor şi autorilor care îşi lansau în ritm zglobiu recentele apariţii editoriale:
„1. Să nu-ţi minţi ochii cu ochi.
2. Să nu-ţi furi realul în real.
3. Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul.
4.……………………………………………… “
Da, într-adevăr, Nichita Stănescu continuă să se afle AZI alături de confraţi