a14

Întâlnirile cu moartea

de Vasile George Dâncu

un bocet de pe la noi
spune dragă mamă

nicio moarte nu-i amară
ca moartea de primăvară

am simţit şi eu
gustul amar
înecăcios al morţii
în săptămâna Patimilor
când ai murit tu

când tata era bolnav
aveam nouă ani
păşteam mieii
cu o carte în mână
şi tu ai venit la mine
şi mi-ai spus

tatăl tău mai are
câteva zile de trăit

am auzit
un zgomot aspru
al frunzelor
şi cam atât

la înmormântarea lui
alergam după fete
prin spatele bisericii
nu înţelegeam nimic

am simţit gustul morţii
la douăzeci şi cinci de ani
când a murit Săplăcan
era pe patul de spital
galben la faţă şi pentru
prima dată înfrânt
eu şi Cosmin Perţa
am mers să ne dea un manuscris
era Memorial cu păianjeni şi fructe
eram atunci tânăr redactor la Dacia
l-am publicat repede
Radu Săplăcan a murit noaptea
dimineaţa i-a apărut volumul
pe propria piele i-am trăit atunci
pe filosofii existenţialişti
când am aflat de moartea lui
picioarele mi s-au înmuiat
un nod în gât mi s-a pus
a ţinut o lună
tristeţea mi-a coborât
în suflet
cum curge o ţuică tare
băută
pe nerăsuflate
am lansat cartea
cu autorul pe catafalc
la Radio Cluj
a vorbit Ion Mureşan

Radu Săplăcan
pentru prima dată
nu l-a contrazis

când a murit unchiul
Ioan Pintea poştaşul satului
am presimţit moartea
aveam chef de băut
şi am petrecut
o zi şi o noapte
cu telefonul închis
nu mă găsea nimeni
să-mi spună
că a murit Poştaşul
m-am trezit cu o seară
înainte de a fi îngropat
şi m-am dus în Runc
când l-am văzut
am simţit
un gol în inimă
şi ceva ce
numai în cărţi
găsisem până atunci
mi se părea că
nu doar oamenii
ci şi animalele copacii
iarba şi pământul
înţelegeau şi trăiau
plecarea Poştaşului

înainte de a fi coborât în groapă
te-am văzut cum te-ai aplecat
şi l-ai pupat pe gură
pe fratele tău
cu toată dragostea

când ai murit tu
am rămas un răstimp singur cu tine
erai frumos culcată în sicriu
eu viu tu moartă
mă uitam la tine
şi voiam
să fac ceva să uit
că nu mai trăieşti
primul gând a fost
să fac dragoste cu cineva
a trecut repede
apoi să beau ceva
dar ştiam că nu-ţi place
am început
să plâng amarnic
dar nu a ţinut mult
atunci am văzut pe raft
cărţile copilăriei mele
am luat
cărţi de poezie
şi ţi-am citit
cu o mână ţineam cartea
cu alta te mângâiam pe frunte
când au venit rudele noastre
am ascuns cărţile
în bibliotecă
şi ne-am apucat de treabă

trebuia să te îngropăm

Din volumul Universul Mama, în curs de apariţie