a14
Jan H. Mysjkin
Jan H. Mysjkin, născut pe 16 noiembrie 1955 la Bruxelles, locuieşte alternativ, din 2002, la Paris şi la Bucureşti. Scrie atât în neerlandeză, cât şi în franceză. A publicat zece volume de poezie în neerlandeză, printre care Rekenkunde van de tastzin (Aritmetica atingerii, tradus în română de Linda Maria Baros şi autor pentru Editura Exigent, 2012). A tradus nenumărate texte scrise de autori clasici şi contemporani, atât poeţi, cât şi romancieri. Jan H. Mysjkin a alcătuit două antologii de poezie română contemporană care prezintă 24 de autori din perioada 1960-2010: Engel in het raam op het oosten (Înger în fereastra dinspre răsărit, 2010) şi Voor de prijs van mijn mond (Cu preţul gurii, 2013), ambele apărute la Poëziecentrum din Gent, Belgia. Recent a publicat, în colaborare cu Jan Willem Bos, Een bloem van bloed met besneeuwde blaadjes (Floare de sânge cu petale ninse, 2015), antologie cuprinzând 10 poeţi români din Republica Moldova, iar în colaborare cu Doina Ioanid Lumina ultimei zile, antologie cuprinzând 15 poeţi flamanzi traduşi în româneşte.
Aparenţe
Am luat un tren rapid, asemeni
celui Bucarest-Belgrad, doar
că mai lent.
* * *
Neştiind sub ce aparenţă să prezinţi locul, îl figurezi printr-un spaţiu gol.
* * *
Din bătrânul smochin îşi ia zborul o trâmbă de nori
de peruşi şi papagali cârâind,
gaiţe şi pupeze flecărind,
turturele uguind,
păsări de aur croncănind,
ciori fazani şi privighetori înălţând triluri,
răspândindu-se-n soare
ca un curcubeu pulverizat.
Interese personale
Să păstrezi de la străbunii tăi Marii Mongoli, cuceritori şi nomazi, nevoia unui spaţiu suveran şi senzual care se-ntinde pe imensa câmpie rafinată şi barbară, înconjurată de vaste pajişti lacome.
Să n-ai nevoie nici să munceşti, nici să-ţi faci cumpărăturile.
Să transmiţi din generaţie în generaţie patrimoniul şi locuinţa familială, să mănânci bine, să te instalezi confortabil, să te-mbraci temeinic şi să construieşti durabil.
Să n-ai nevoie nici de stofe, nici de bijuterii.
Să-ţi construieşti Versailles-ul tău de chirpici şi molozuri care lăstăresc şi prind a se fărâmiţa în al doilea anotimp al Istoriei.
Să n-ai nevoie nici de misses, nici de tineri gents.
Să te cantonezi în iluzia consumării unei cohorte de regine la silnica siestă, cu pipa-ntre dinţi, cu nuiaua la subţioară, scufundat pân’ la buci în lingoare poetică.
Să n-ai nevoie de tertipuri ori de hârtie timbrată.
Ochiul gânditorului
La ora opt de dimineaţă ne pregătim să recâştigăm noaptea prin mijloace şi pe căi norocoase.
* * *
Toate pietrele se transformă în broaşte-ţestoase, toate hahalerele capotează în crocodili.
Soarele pătrunde-n aburul glacial al zorilor, nereuşind să-l încălzească.
Eael se ghemuieşte în unda sfântă, îmbrăcat.
Soarele se tot foieşte.
Eael râgâie şi scuipă clătindu-şi gura.
Soarele apare iar pe mal şi-i altul.
Eael, tremurând sub şalul ud şi transparent care-o face şi mai goală, e-o ţintă vie pentru ochiul gânditorului.
Pe buza vreunei stânci ţestoasele cenuşii se transformă-n insecte, îşi lasă-n vânt capul lunguieţ înălţat pe-un lung gât încreţit.
* * *
Cum ne mai dejunăm, cum ne mai aterizăm
Şi cum iar ne îmbarcăm. Cum ne tot bălăcim, ne
Pierdem iar prin păduri de trestii gigantice.
Ne tot hotărâm să ne părăsim bacul.
Cald şi s-o luăm la picior spre punctul în care
Un drum desfundat ne va aduce înapoi. Nu
Intenţionăm să ne prindă noaptea. Ne îndreptăm
Drept înaintea noastră. Ne mergem unul după
Altul foarte aproape, ca să nu ne
Tot pierdem, tăind un gol în trestiile
Şi-n arbuştii cu spini, atât de compacţi
Că nu vezi înainte-ţi decât un zid
Oriunde te uiţi. Ne observăm câteva
Clipe în ultima oră a soarelui amurgind.
* * *
Noaptea a venit: buum! O lună splendidă
mă luminează. Văd
silueta ascuţită a unui lup furişându-se
printre mărăcinişuri. Este
galben, e
râios,
e urât. Mă
opresc ca să-l omor. Îl las acolo
unde a căzut, şi mâine în zori
furnicile nu vor lăsa prea mult vulturilor.
* * *
E ora zece seara. Mă năpustesc
la brandy, rosbif, ţigări şi paturi moi.
Traducere din limba neerlandeză de Constantin Abăluţă & Jan H. Mysjkin