a9

Un album de carieră

Marta Petreu

          Cu un mîndru cap de domniţă pe copertă, albumul Maria Ploae (Bucureşti: Editura UCIN, 2014) este una dintre cărţile frumoase apărute la sfîrşitul anului care a trecut. Pe lîngă fotografii ale actriţei de film şi teatru Maria Ploae, albumul cuprinde şi cîteva elemente documentare: lista spectacolelor de teatru în care a jucat; lista, cu mult mai lungă, a filmelor în care a jucat; premiile pe care le-a luat, facsimile miniaturizate ale unor articole din presa străină despre filmele în care ea apare ş.a. Şi, mai ales, un lung interviu pe care superba actriţă ce-a întrupat-o pe Persida lui Slavici (regia: Mircea Veroiu) şi pe iubita lui Luchian din filmul cu acelaşi nume (regia: Nicolae Mărgineanu) i-l acordă lui Claudiu Tîrziu. Este un interviu admirabil, deoarece foarte cu măsură, al unei femei frumoase, împlinite în dragoste, în căsnicie, în carieră. Pe un ton cît se poate de natural, actriţa îşi povesteşte viaţa şi îşi descrie evoluţia profesională şi interioară. Nucleul afectiv-moral care îi structurează personalitatea este permanent sesizabil, în tot ce spune, iar felul cum vorbeşte despre viaţa ei religioasă are o simplitate şi-o demnitate foarte convingătoare; citind profesiunea ei de credinţă creştină m-am gîndit, fără să vreau, la unul dintre personajele lui Petru Dumitriu, din Incognito, la Sebastian Ionescu – căci, ce să facem, treptele trăirii religioase, cînd sînt autentice, sînt cam aceleaşi şi la un prozator fost-proletcultist, care fuge din ţară pentru că nu mai vrea să practice proletcultismul, ci vrea să-l demaşte, şi la o frumoasă actriţă care întrupează în filme pe una sau alta dintre victimele proletcultismului şi ale socialismului real românesc.
Intervievatorul o provoacă la un moment dat pe Maria Ploae să povestească întîmplări mai amuzante, ce pot apoi lesne deveni anecdote din lumea filmului. Achitîndu-se elegant de provocare, Maria Ploae povesteşte de toate, inclusiv o întîmplare sinistră: purta, în filmul Mînia de Mircea Veroiu, o rochie de mireasă făcută, din cauza penuriei de materiale din anii socialismului, dintr-un linţoliu; iar într-o secvenţă a filmării, trena rochiei făcută din acest material deturnat de la adevărata lui destinaţie era s-o sugrume, căci s-a prins la roata maşinii (precum se prinsese şi lunga eşarfă a fostei soţii a lui Esenin, Isadora Duncan).
Albumul Maria Ploae este cuceritor atît prin frumuseţea interviului, de o admirabilă maturitate intelectual-morală, cît şi prin bogatul material fotografic pe care ni-l pune la dispoziţie. Nu ştiu dacă volumul de faţă a fost gîndit de editori ca un cap de serie; ar fi bine să fie publicate rînd pe rînd asemenea albume cu toţi actorii noştri de neuitat.