a7

Poem de
Vlad Glăveanu

Poezia care m-a scris

Scaunul s-a aşezat peste mine,
Cât mai comod i s-au întins arcurile,
Urmând şira spinării până pe masă.
Hârtia mi s-a prelungit prin vine
Până la ochii cu pupila ştearsă.

Pixuri mari şi mici curg prin cerneală
Înţepenite ici şi colo de câte un cuvânt,
Presimţind versul.
Obrajii îmi stau albă coală,
Pe degete le-a podidit mersul.

Poezia care mă scrie stă la pândă
În colţul mesei, în arcuri, în cerneală,
Mă muşcă de mână, de vis.
Nicicând nu a fost mai flămândă,
Vrea să mă aibă. Şi m-a scris.