a28

Deliberarea lui Gerard

Alexander Baumgarten

          Claudiu Mesaroş, profesor de istoria filosofiei la Universitatea din Timişoara şi rafinat cunoscător al filosofiei medievale, ne-a făcut un cadou excepţional: un volum de studii privind personalitatea şi opera lui Gerardus de Cenad (m. 1046): Claudiu Mesaroş (coord.), Filosofia Sfântului Gerard de Cenad în context cultural şi biografic, Szeged: Jate Press, 2013. Întreg volumul respiră un aer de instaurare culturală pe un teritoriu nou, necesar, proaspăt, interesant, urgent, iar autorii studiilor par reuniţi în numele unei misiuni de recuperare a unei figuri ilustre, patron spiritual al creştinismului în lumea Banatului, sfânt martir al creştinismului maghiar şi autorul unei ilustre hermeneutici biblice şi unul dintre primii literaţi care şi-au compus opera pe teritoriul actual al României. Prefaţa lui Claudiu Mesaroş este, din acest punct de vedere, vârful de lance programatic al cărţii: ea ne arată cum reunirea studiilor are noimă şi este ordonată în vederea unui proiect de traducere a lucrării lui Gerard Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingridum Liberalem, pe care prefaţa o anunţă. Un asemenea mod de a organiza „intrarea“ unui autor într-o cultură care îl recuperează este important în mai multe sensuri şi ar putea beneficia de a o serie de prolegomene privind condiţiile de posibilitate ale unei asemenea întreprinderi: o parte dintre studiile volumului fac câţiva paşi, într-adevăr, în această direcţie.
Gerard a fost un benedictin de origine italiană, implicat în transmiterea culturii, în imensa operă de şcolarizare şi în profunda dezbatere a raportului dintre nevoia de instrucţie spirituală şi viaţa devoţională care au caracterizat secolul al XI-lea şi, în general, întreg Evul Mediu timpuriu de tradiţie latină. Acesta este motivul pentru care Gerard-întemeietor al creştinismului maghiar, Gerard-figură emblematică a bănăţenilor, Gerard-primul autor de texte scrise de pe teritoriul României sunt mituri care cad în sarcina istoricului care studiază problemele modernităţii de după secolul al XVIII-lea caracteristice Europei Centrale şi Estice, dar ele nu au nicio legătură cu persoana benedictinului din secolul al XI-lea. Dimpotrivă, demersul filologic şi cel istorico-filosofic ne conduc spre sesizarea unei problematici şi a unui stil, a unui vocabular şi a unui interes cultural foarte asemănător cu ceea ce iradierea italiană a culturii benedictine mai produsese în diferite locuri ale Europei în acelaşi secol XI. Deliberatio este o lucrare care trebuie citită alături de Proslogion-ul lui Anselm de Canterbury sau de Despre omnipotenţa divină a lui Petrus Damianus. Toate aceste texte pun problema nivelurilor de interpretare ale Scripturii şi ale miracolului (poate, cel mai frumos dintre ele, Deliberatio îşi alege textul deuterocanonic al cântării celor trei tineri drept ocazie a expunerii), apoi, ele pun problema raportului dintre organizarea instituţională a instrucţiei şcolare în dezbaterea dintre dialecticieni şi antidialecticieni (unde, se ştie, cel mai faimos este Petrus Damianus) şi ele pun, în egală măsură, problema subiectului şi a statutului raţiunii în efortul său ascendent spre natura divină (unde cel mai celebru a rămas Anselm prin argumentul existenţei divine). Însă aceste texte sunt profund înrudite tematic, iar Deliberatio aduce, în plus faţă de cei doi (aproape) contemporani ai săi, un amănunt important: Gerard este un cititor atent al versiunilor latine ale corpusului areopagitic, sigur în versiunea lui Eriugena, rămâne de probat dacă şi în versiunea lui Hilduin. Toate acestea fac din textul lui Gerard o mare provocare pentru filolog şi pentru filosof: a reface contextul terminologic şi universul argumentativ al secolului al XI-lea, a te elibera de tentaţiile unui limbaj mult prea liturgic de inspiraţie slavonă şi greacă, a-l reda pe benedictin aşa cum a gândit el şi cum a ştiut să ilustreze iradierea culturală a Italiei epocii sale. Toate acestea sunt evidente sarcini pentru cei care le vor duce la bun final, iar pentru noi doar prilejul unei aşteptări emoţionate.
Nivelul ştiinţific al volumului însă promite şi garantează nivelul optim al întreprinderii anunţate. Cititorul se poate lăsa fascinat de erudiţia monseniorului Martin Roos, episcop de Timişoara, care prezintă o status quaestionisprivitoare la diferitele versiuni manuscrise ale vieţii lui Gerard. Előd Nemerkény face o atentă analiză a surselor literare şi doctrinale din Deliberatio, Constantin Jinga cercetează fundamentele canonice ale Cântării celor trei tineri, iar Claudiu Arieşan explorează posibilitatea unei estetici gerardiene. Fără a expune întreg cuprinsul, cred că merită amintite excelenta analiză a Teodorei Artimon privind receptarea mitografică a figurii lui Gerard în cultura modernă şi precizările atente ale lui Claudiu Mesaroş privind statutul echivoc terminologic, univoc conceptual al filosofiei la Gerardus. Toate acestea sunt semnele unei mize culturale pentru care există instrumente, pricepere, bunăvoinţă şi mai ales plăcere intelectuală.