a15

Mihai Barbu – Ion Barbu

„Sticle pentru minte, inimă şi literatură“

Argument

          La Festivalul de Literatură şi Traduceri de la Iaşi, cîţiva zeci de poeţi au participat nesmintit la toate întîlnirile din „Casa FILIT“: n au avut încotro, căci atîrnau sub formă de fotografii, în expoziţia Ion Barbu şi Mihai Barbu, pe pereţii laterali ai sălii de conferinţe. M am uitat de mai multe ori la toată această galerie de artă contemporană: „victimele“ celor doi Barbu semănau cu ele însele, erau deci recognoscibile – şi, totuşi, nu, căci ne arătau un chip şi deci o trăsătură psihică pe care şi le poartă mai rar în lume şi pe care fotografii au reuşit să le o scoată la suprafaţă şi să le o fixeze pe peliculă.
Pentru Ion Barbu, scriitorii români sînt materia primă a unui proiect, în continuă mişcare şi metamorfoză, de salvare a lumii: ori le citează cîte un vers pe zidurile din Petrila, ori îi vîră în cîte o sticlă şi făgăduieşte c o să arunce sticlele n mare, ori, mai cuminte, îi pune într un album. Am văzut, într o dimineaţă aurită, la Iaşi, două dintre proiectele de album ale celor doi artişti, căci Ion Barbu le purta cu el, precum la sfîrşitul secolului al XVIII lea Şincai manuscrisele în desagă. În căutarea unui sponsor, graficianul umblă cu această bogată şi insolită arhivă în imagini a literaturii române asupra lui şi o arată oricui.
Ceea ce fac cei doi Barbu ţine, în fond, de o formă de manifestare a artei extrem contemporane: aceasta coboară în stradă şi se pune în calea tuturor, încercînd să i amintească fiecăruia ceva uitat, să l aducă pe fiecare în starea de reamintire a esenţei umane; ori chiar a frumuseţii. Poeţii, de care cei doi artişti se folosesc în mod preferenţial, au de ce să le fie recunoscători pentru că le au preluat ştafeta şi au dus mai departe mesajul.
Din plăcerea de a ne îmbogăţi paginile revistei cu chipurile unor scriitori în viziunea celor doi plasticieni şi, totodată, cu speranţa că în felul acesta vom atrage atenţia asupra acestei opere de artă care, pentru a fi conservată, are nevoie de un editor, adică de bani, publicăm în „Dosarul Apostrof“ cîteva dintre fotografiile din proiectul „Sticle pentru minte, inimă şi literatură“ al lui Ion şi Mihai Barbu.

Marta Petreu

„Sticle pentru minte, inimă şi literatură“

„Câte oare le vor sparge
vânturile, valurile?“

Introducere

          Întreprinderea noastră culturală porneşte de la un clişeu, acela al unui om aflat în dificultate, care, părăsit într un spaţiu pustiu, aruncă în marea înconjurătoare un mesaj într o sticlă. Vorba poetului: „Acest mesaj a fost trimis ca să vă salveze“. În fapt, nu se ştie niciodată cine e salvatorul şi cine este salvatul, confom clasicului „nu se ştie niciodată cine e învăţator şi cine este învăţăcel“. Mutatis mutandis, putem să ne imaginăm că rolul omului îl poate juca poezia, aflată azi în sala de reanimare a unui sistem muribund.
Proiectul nostru se înscrie într o campanie mai largă numită „Înapoi la lectură!“, ştiind foarte bine că percepţia majoritară e că totuşi înainte se citea mai bine.

Cum procedăm?

          Iniţiatorul proiectului este dl Ion Barbu, care, ca un boşorog ce se respectă (op. cit.), a strâns vreme de ceva ani sticle goale de toate mărimile, de toate culorile, din toate zările şi de toată cinstea.
Aceste recipiente nu seamănă unul cu altul, dar au în comun modul de etanşeitate ceramică a dopului. Ele urmează să adăpostească, asemeni balenei aparţinătoare de Iona, manuscrisele olografe ale florei şi faunei poeziei româneşti.

Ce urmărim?

Proiectanţii Proiectului intenţionează să scoată pe piaţă următoarele produse culturale: un album însumând la tabla de materii 101 poeţi vii şi activi. Fiecare poet va avea parte în carte  de minimum 4 pagini. Cele patru pagini vor conţine:
• o fotografie nonconformistă, y compris sui generis, făcută în studioul din Bucureşti al fotografului Mihai Barbu;
• o fotografie gen natură moartă cu sticla plină ochi cu poezie vie;
• una bucată manuscris olograf scanat;
• una bucată pagină cu traducerea în caractere citeţe de tipar a olografei.

Alte produse

• o expoziţie de dimensiuni mari, pe măsura numelor, cu fotografiile din studio;
• un poster longilin de câţiva metri cu familia poeziei româneşti;
• cărţi poştale cu poeţi şi inserarea manuscrisului, ori a unei părţi din acesta, pe versoul cartolinei;
• o expoziţie în spaţii generoase, clasice ori de altă natură, în care sticlele poetice pot forma un arhipelag poetic;
• produse multimedia gen slide show ori short film pe baza travaliului din studioul foto;
• happeninguri în care se vor lansa la apă dulce sau sărată sticlele cu poeziile în cauză;
• un site care să cuprindă aproape totul despre proiect, incluzând aici şi making oful acestuia.
Caracterul acestuia îl dorim interactiv.

Unde ne manifestăm?

Intenţia noastră este de a promova produsele noastre în marile oraşe culturale ale României. Vorbim aici de Bucureşti, Sibiu, Cluj, Timişoara şi Iaşi.
Deschişi oricăror idei care pot da valoare adaugată proiectului, punem punct aici ca s o putem, mâine, lua de la capăt.

Ion Barbu,
manager de întreprindere poetică

Mihai Barbu,
fotograf de interior

Post-scriptum sau bilanţ provizoriu

Prima fotografie în proiect: 28.06.2011, ora 16:12
Ultima fotografie în proiect: 03.04.2014, ora 15:11
Numărul şedinţelor foto: 39
Studiouri foto utilizate: Photoliu – Bucureşti/Sebastian, Photoliu – Bucureşti/Batiştei
Studiouri mobile: Cluj/redacţia revistei Steaua, Timişoara/Bastion, Sibiu/Librăria Humanitas, Iaşi/Muzeu
Număr total de fotografii făcute: 10.714
Kilometri parcurşi pentru prinderea poeţilor: 26.150 km
Numărul poeţilor care ne au refuzat: 4
Numărul poeţilor care ne au tras pe sfoară: 2
Cel mai cooperant poet: Ionel Ciupureanu
Cel mai lung poem (68 de pagini) îi aparţine lui Chris Tănăsescu. În volum apare doar prima pagină, urmând a valorifica în alt mod producţia record.
Mulţumim pe această cale următorilor poeţi care au făcut lobby pentru alţii asemenea lor: Şerban Axinte, Teodora Coman, Anca Mizumschi, Robert Şerban.
Volumele de faţă cuprind numele şi opera a 100 de poeţi.
Pentru acei poeţi care nu se regăsesc în aceste două volume, facem anunţul începerii travaliului la volumele 3 şi 4.