a4

In memoriam Sigmond István

          Cu profundă tristeţe anunţăm încetarea din viaţă a scriitorului clujean SIGMOND ISTVÁN. S-a născut în anul 1936, la Turda. A fost absolvent al Facultăţii de Drept al Universităţii „Bolyai“. Între 1973 şi 1990 a îndeplinit funcţia de inspector însărcinat cu probleme de teatru al Inspectoratului de Cultură al Judeţului Cluj. Între 1980 şi 1983 a fost directorul artistic al Operei Maghiare. Din anul 1990 a îndeplinit funcţia de secretar de redacţiei la Helikon, revistă a Uniunii Scriitorilor din România.
Opera sa cuprinde, printre altele, volumele de nuvele Árnyékot eszik a víz (Apa mănâncă umbre), 1969; Valaki csenget (Cineva sună la uşă), 1971; A kútbamászó ember (Omul care a coborât în fântână), 1978; Mi a sötétben is látjuk egymást (Noi ne vedem şi în întuneric), 1993; Ugassak magának, Rezső? (Doriţi să latru, domnule Rezső?) 1995; Gyászhuszárüvöltés (Urlet de gropar), 1996; Minden nap halottak napja van (Toate zilele sunt zilele morţilor), 1998; Keselyðcsók (Sărutul condorului), 2003; És markukba röhögnek az égiek (Fiinţele cereşti râd de noi), 2003; Csókavész (Teroarea ciorilor), 2006; romanele Egy panaszgyüjtő panaszai (Plângerile colecţionarului de plângeri), 1971; Szerelemeső (Ploaia de dragoste), 1979; Félrevert harangok (Clopot bătut în dungă), 1987 şi 1990; Varjúszerenád (Serenada corbului), 2006; Angyalfalva (Satul îngerului), 2008. A publicat volume de traduceri din Anton Holban, Constantin Cubleşan şi Laurenţiu Fulga. Piesele lui de teatru au fost jucate la Satu Mare (1978), Cluj (1989), Debrecen (2005).
Sigmond István a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1972. Din 1990 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, iar din 2005 al Academiei Maghiare de Arte. De-a lungul anilor i-a fost decernat de mai multe ori premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A mai primit Premiul internaţional SOROS pentru întreaga activitate literară (1997), Premiul pentru volumul anului, acordat de Uniunea Scriitorilor din Ungaria (2003), Premiul EMIA pentru activitate literară deosebită, acordat de Fundaţia pentru Literatură Maghiară din Transilvania (2006). În 1997, pentru merite culturale deosebite i-a fost decernat Ordinul Crucea de Aur al Republicii Ungaria.
Prin dispariţia lui Sigmond István, literatura maghiară şi viaţa literară a Clujului suferă o grea şi dureroasă pierdere.